luni, 25 mai 2009

Călătoria cu taxiul în Chalkidiki

In fiecare localitate mai răsărită din Chalkidiki există pe puţin 1-2 taxiuri autorizate, iar aşezările urbane (Poligyros, Nea Moudania, Neos Marmaras) dispun de dispecerate, de unde taxiurile pot fi direcţionate, la cerere, în zonele adiacente.
DISPECERATE TAXI
Poligyros - 2371 022460
Arnea - 2372 022212
Neos Marmaras - 2375 071500
Nea Moudania -2373 022303
Cursele spre/dinspre gară, aeroport, port, căratul bagajelor cu greutate mai mare de 10 kg şi comenzile de taxi implică costuri suplimentare.
Preţ pornire 0,73 €
Preţ la tariful 1 0,23 €/km
Preţ la tariful 2 0,38 €/km
Preţ aşteptare 7,00 €/oră
Comandă prin radio 1,76 €
De la/spre aeroport 0,88 €/km
De la/spre port, gară şi autogară 0,44 €/km
Tarif de noapte (24:00 - 05:00) 0,38 €/km
Preţ minim călătorie 1,47 €
Pentru o cursă cu taxiul din Salonic, de la aeroport sau de oriunde din oraş, până în Chalkidiki trebuie să vă aşteptaţi la cel puţin 50 € (de la/spre aeroport).
Atenţie! Soferii de taxi au obiceiul să ia în maşină cel puţin trei pasageri care merg în aceeaşi direcţie, fără a avea vreo legătură unul cu altul, pentru a încasa de trei ori costul cursei.
De aceea, dacă sunteţi împreună cu 2-3 prieteni, este recomandat ca doar unul singur să cheme taxiul şi abia după ce şoferul acceptă destinaţia propusă să i se alăture şi ceilalţi.

miercuri, 13 mai 2009

Transportul cu autobuzul în Chalkidiki

Pentru a călători oriunde pe teritoriul prefecturii Chalkidiki şi în restul Greciei, aveţi la dispoziţie reţeaua naţională de autobuze K.T.E.L., care asigură transportul între principalele oraşe şi insulele din apropierea continentului.

Autobuzele interurbane K.T.E.L. de culoare verde sunt rapide, ieftine, confortabile şi au o frecvenţă mare de circulaţie.

In Nea Moudania găsiţi autobuze K.T.E.L. care fac legătura cu Poligyros – capitala prefecturii Chalkidiki, cu oraşul Salonic – cel mai important oraş al regiunii Macedonia, precum şi cu localităţile de pe coasta Kassandrei.

  • Spre Poligyros circulă zilnic autobuze, cu plecarea din Nea Moudania la orele 08:20, 10:00, 11:30, 12:30, 13:15 şi 17:00;

  • Spre Salonic autobuzele pleacă din Nea Moudania la orele: 06:00, 07:00, 07:40, 08:20, 09:25, 10:45, 12:20, 13:00, 14:15, 15:20, 16:00, 17:00, 18:00, 19:00, 20:30. Punctul terminus este autogara pentru autobuze K.T.E.L. din Salonic, situată la intrarea estică a oraşului. Din Salonic, autobuzele spre Nea Moudania pleacă la orele: 05:45 *, 06:45, 08:00, 09:00, 09:30, 10:00, 11:00, 12:00, 13:00, 13:30, 14:15, 15:00, 16:00, 16:45, 17:00, 18:00, 19:00, 20:00, 21:00 (* nu circulă în weekend);

  • Spre localităţile de pe coasta Kassandrei autobuzele pleacă din Nea Moudania la orele: 06:45, 07:45, 09:00, 10:00, 11:00, 12:00, 13:00, 14:00, 15:20, 17:00, 18:00, 19:00, 21:00.

În Salonic, pe lângă autobuzele care circulă spre Kassandra prin Nea Moudania, găsiţi şi autobuze K.T.E.L. care fac legătura cu localităţile Sithoniei şi cu zona estică a peninsulei Chalkidiki, până la Ouranopolis.

  • Spre Neos Marmaras, Toroni, Sarti autobuzele pleacă din Salonic la orele: 09:15, 13:15, 17:15

Sancţiuni aplicate în Grecia pentru nerespectarea Codului Rutier

- Utilizarea sistemelor antiradar sau de detectare a radarului de către conducătorii mijloacelor auto pe drumurile publice este interzisă. Sancţiunile stabilite de lege prevăd pedeapsa cu închisoarea de până la 6 luni, amendă de la 3.000 până la 1,5 milioane € şi confiscarea echipamentului tehnic şi a mijlocului din care a fost executată operaţiunea - după emiterea hotărârii penale irevocabile.
- Circulaţia fără plăcuţe de înmatriculare: până la 5300 €
- Trecerea pe culoarea roşie a semaforului: 700€

- Depăşirea liniei continue duble: 700€

- Parcarea ilegală pe drumurile naţionale: 700 €

- Circulaţia fără purtarea centurii de siguranţă (şoferul): 350€

- Circulaţia fără purtarea centurii de siguranţă (pasagerii): 350€ fiecare. În caz că şoferul circulă regulamentar, va plăti totuşi 80 €, pentru că nu şi-a obligat pasagerii să respecte reglementările legii.

- Circulaţia fără purtarea căştii de protecţie (conducător motocicletă): 350€

- Circulaţia fără purtarea căştii de protecţie (pasager motocicletă): 350€. În situaţia în care conducătorul motocicletei circulă regulamentar, va plăti totuşi 80 €, pentru că nu şi-a obligat pasagerul să respecte reglementările legii.

- Utilizarea telefonului mobil în timpul circulaţiei pe drumurile publice: 100€.

marți, 12 mai 2009

Benzinării în Chalkidiki

Majoritatea benzinăriilor din prefectura Chalkidiki sunt deschise de luni până vineri, între orele 7 a.m. şi 7 p.m, iar sâmbăta între orele 7 a.m. şi 3 p.m.
Prin lege, în fiecare localitate rămâne deschisă, pe timpul nopţii sau în weekend, cel puţin o benzinărie.

Cele mai multe staţii de benzină din prefectura Chalkidiki aparţin companiilor: BP, Shell, EKO, Jet Oil, AP, Aegean, Elin, Revoil, Avin şi Cyclon.
Benzinăriile BP şi Shell permit utilizarea cardurilor VISA şi Master Card pentru achitarea contravalorii combustibilului, în timp ce în staţiile EKO, Jet Oil, AP, Aegean, Elin, Revoil, Avin şi Cyclon cardurile nu sunt acceptate.

Starea drumurilor în Chalkidiki

Starea drumurilor din prefectura Chalkidiki este foarte bună.

Pe drumurile principale, indicatoarele sunt scrise atât cu literele alfabetului grec, cât şi cu literele alfabetului latin (conform pronunţiei în limba greacă).

Pe drumurile secundare însă, indicatoarele sunt scrise numai cu literele alfabetului grec, aşa încât vă trebuie un minim de cunoştinţe pentru a vă putea descurca.

Limitele de viteză sunt de 50 km/h în oraşe, 80 km/h în afara localităţilor şi 130 km/h pe autostradă.
În Chalkidiki, cele mai periculoase sunt drumurile cu o singură bandă, care fac legătura între oraşele mici, pe care rulează concomitent TIR-uri, autobuze, autoturisme noi şi vechi, motociclete şi scutere, cu viteze diferite.

Atenţie mărită la depăşirea vehiculelor care se deplasează cu viteză redusă, când treceţi pe banda de trafic destinată circulaţiei din sens opus!

luni, 11 mai 2009

Harta prefecturii Chalkidiki

Harta Macedoniei Centrale (scara 1:250.000), publicată la Editura Road, cea mai precisă dintre materialele cartografice existente pe piaţă în momentul de faţă, cuprinde, pe lângă reţelele de drumuri naţionale, regionale şi forestiere, 11 hărţi color, în format mare, ale oraşelor: Veria, Kastoria, Serres, Grevena, Drama, Kavala, Edessa, Florina, Katerini, Kozani şi zona centrală a oraşului Salonic.

Ultima ediţie a acestei hărţi, tipărită în anul 2006, în limbile greacă şi engleză este disponibilă la preţul de 7,2 € .

Singura hartă de detaliu (scara 1:50.000) a prefecturii Chalkidiki (Harta Halkidiki/Poligiros-Thessaloniki), de care aparţine Neos Marmaras, a fost publicată de Editura Road, în primăvara anului 2008.
Harta, care cuprinde şi centrul oraşului Salonic, este disponibilă, în limbile greacă şi engleză, la preţul de 5,4 €.

Hărţile se găsesc de vânzare la benzinării, chioşcuri de reviste şi ziare, magazine de suveniruri, librării, marketuri şi la intrarea în incinta obiectivelor turistice.

Drumurile publice în Chalkidiki

Drumurile principale care străbat prefectura Chalkidiki - drumul naţional Salonic-Stratoni, drumul Stavros-Salonic şi drumul rapid „Chalkidiki”, care leagă oraşul Salonic de Nea Moudania - se numără printre cele mai bune din Grecia de nord.
Acestora li se alătură drumurile costiere ale Kassandrei şi Sithoniei, precum şi o reţea densă de drumuri comunale modernizate (asfaltate) şi pietruite, care permit accesul spre cele mai izolate locuri ale peninsulei.

DISTANŢE (KM) DIN NEOS MARMARAS:

  • NIKITI 35
  • TORONI 22
  • POLIGYROS 56
  • OURANOPOLIS (MUNTELE ATHOS) 80
  • ORMOS PANAGIAS (MUNTELE ATHOS) 25
  • NEA MOUDANIA 55
  • SALONIC 125
  • MUNTELE OLYMP 220
  • KATERINI 195
  • KAVALA 200
  • METEORA 350
  • VOLOS 336
  • ATENA 637

marți, 5 mai 2009

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (IV)

Băuturi
În ceea ce priveşte băuturile tradiţionale, Grecia şi-a dobândit faima datorită a trei produse de marcă, cunoscute pe întreg mapampondul: ouzo, tsipouro şi Metaxa.
Ouzo (ούζο) este o băutură alcoolică tare, cu un conţinut în alcool de 40-50% vol., aromatizată cu seminţe de anason, fenicul şi mastic din Chios, care se consumă, de regulă, diluată cu apă rece sau gheaţă, alături de mezzes sau mezedes – aperitive reci sau calde.
Servită în pahare obişnuite sau în mici recipiente din sticlă (karafaki) de către tradiţionalele ouzeri, taverna şi kafeneia, băutura naţională a Greciei conferă o savoare deosebită fructelor de mare, legumelor proaspete, plăcintelor, brânzeturilor şi pâinii de casă, degustate în tihnă, la orice oră din zi sau din noapte, în compania prietenilor sau cunoscuţilor.
Fabricat în alambice din cupru (amvikas), prin dubla distilare a strugurilor tescuiţi, intraţi în fermentaţie alcoolică, şi combinare cu fructele şi seminţele unor plante aromatice de tipul anasonului, ouzo - aşa cum este definit prin reglementarea Comunităţii Economice Europene (1576/1989) - trebuie să conţină minimum 20% produs de distilare.

Pentru obţinerea acestei băuturi tradiţionale, fiecare distilerie deţine propria reţetă, pe care o transmite din generaţie în generaţie.
Succesul reţetei, păstrată cu sfinţenie ca pe un secret de familie, depinde, pe lângă materia primă, de calitatea alambicului utilizat şi, mai ales, de amestecul de plante aromatice, care intră în combinaţie cu produsul de distilare.
Cele mai apreciate mărci de ouzo, comercializate în Grecia - Ouzo Plomari şi Barbayanni, provin din zona Mytilini (insula Lesbos).

Recomandări:

Ouzo nu se bea, ci, mai degrabă, se degustă tacticos, alternând fiecare înghiţitură de lichid ingerată cu o înghiţitură din aperitivele favorite, astfel încât alcoolul să nu afecteze starea de luciditate.

Ouzo trebuie diluat de la bun început cu apă sau gheaţă – moment în care îşi modifică culoarea, devenind din incolor alb-lăptos, urmând ca pe măsura reducerii volumului de lichid, o nouă cantitate de apă să fie adăugată.

Tsipouro (Τσίπουρο) este o băutură alcoolică tare, cu un conţinut în alcool de 36-45% vol., nearomată, care se consumă, de obicei, ca aperitiv, dar şi ca digestiv, după o masă mai îmbelşugată.

Această băutură tradiţională grecească, specifică Thessaliei, Epirului şi Macedoniei, numită local şi raki, este obţinută prin distilarea tescovinei.

Tsipouro se serveşte, de regulă, rece, în pahare mici din sticlă, alături de aperitive – mezzes, nuci, migdale, stafide, brânză Feta, măsline sau halva şi alte deserturi, în restaurante.

În Chalkidiki, localnicii produc în casă propriul tsipouro, al cărui gust inconfundabil de anason este extrem de apreciat la întrunirile de familie cu caracter festiv.

Deşi atipică pentru varianta originală de tsipouro, produsă pentru întâia dată cu mai bine de şase secole în urmă pe Muntele Athos, aroma de anason conferă licorii obţinute în prezent savoarea renumitei băuturi naţionale a Greciei – ouzo, deşi metoda de fabricaţie a acesteia din urmă este complet diferită, iar calitatea net inferioară.

Tsipouro cu aromă de anason aduce la gust cu raki-ul turcesc, recunoscut în Balkani, care, în ciuda asemănării de nume, diferă complet de raki-ul grecesc.

Metaxa este o băutură alcolică dublu distilată, obtinută din trei soiuri de struguri (Savatiano, Sultanina şi Corinth negru), învechită timp de 30 ani în butoaie de stejar şi amestecată, în cele din urmă, cu muscat învechit Samos & Lemnos şi o combinaţie secretă de ierburi şi petale de trandafiri, care îi conferă dulceaţă şi un buchet cu totul aparte.
Metaxa este, în general, disponibilă în trei variante: 3 stele - cel putin 3 ani învechită, 5 stele - cel putin 5 ani învechită şi 7 stele - cel putin 7 ani învechită.

O versiune mai rar întalnită este Private Reserve, învechită mai mult de 20 ani.

În Grecia, sunt disponibile şi variantele de 12 si 16 stele.

Vinurile

Vinurile nobile produse pe domeniul Porto Carras, marcate “Appellation d’ Origine Cotes de Meliton Controlee”, fie ele roşii - combinaţie de Limnio, varietate cunoscută de pe vremea lui Aristotel, Cabernet Sauvignon şi Cabernet franc, sau albe, rezultate din varietăţile autohtone Roditis, Assyrtiko and Athiri, sunt apreciate de cunoscători ca fiind de o calitate excepţională. Exportate în 15 ţări, acestea duc faima Greciei în întreaga lume.

Renumitele vinuri Agioritikos, albe şi rozé, provenite din podgoriile mânăstirilor de pe Muntele Athos, constituie rezultatul unei tradiţii îndelungate în cultivarea soiurilor Roditis, Athiri, Assyrtiko, Limnio, Xynomavro, Cabernet Sauvignon şi Grenache rouge.


Vinurile de ţară albe şi roşii (Agioritikos, Makedonikos, Ambelonas, Athiri), produse în zona centrală a peninsulei Chalkidiki (Agios Pavlos - Nea Kallikratia) din varietăţile Roditis, Sauvignon blanc, Xynomavro şi Cabernet Sauvignon, mult mai convenabile ca preţ, au un gust cu adevărat unic, astfel că testarea acestora poate reprezenta pentru iubitorii licorii sacre a lui Dionisos o îndeletnicire extrem de plăcută.

Retsina, băutura a cărui aromă aminteşte de răşina de brad, figurează pe lista de băuturi a tuturor restaurantelor şi tavernelor greceşti.

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (III)

Dulciuri şi fructe
Dulciurile pregătite în casă sau în laboratoarele cofetăriilor constituie desertul întâlnit frecvent pe mesele grecilor.
Comercializate în cafenele (kafeneia) şi cofetării (zacharoplasteio), delicioasele baklava, kadaifi, bougatsa, loukoumades, cărora li se alătură nugaua şi halvaua, încheie cu succes masa principală a zilei, luată, de regulă, împreună cu familia sau prietenii după lăsarea serii.

Loukoumades me meli
Dulci ca mierea - principalul ingredient pe care îl conţin, prăjiturile greceşti păstrează aroma inconfundabilă a scorţişoarei şi a cuişoarelor, îmbogăţită cu savoarea sâmburilor proaspăt sfărâmaţi de nucă, alune, arahide, migdale şi fistic.

Majoritatea tavernelor servesc ca desert fructe proaspete, salate de fructe, îngheţată, iaurt cu fructe sau miere.
Printre fructele recoltate pe plan local în perioada sezonului estival se numără: pepenii, piersicile, caisele şi, ceva mai târziu, smochinele.
Turiştii care vizitează peninsula Chalkidiki în perioada sărbătorilor pascale rămân de-a dreptul impresionaţi de gustul portocalelor uriaşe, provenite din livezile greceşti, disponibile la preţuri surprinzător de mici.
Cafeaua (kafes: καφές)

Grecia este plină de cafenele (kafeneia) şi cafeterii (kafetéries).
Cafeteriile sunt localuri preferate de grecii sub 35 de ani, în care, pe lângă cafea, se serveşte o largă gamă de băuturi (bere, vin, băuturi alcoolice), gustări, prăjituri şi îngheţată.
Cafenelele – localuri destinate exclusiv sexului masculin, în care se dezbat subiectele la ordinea zilei şi se joacă table, sunt frecventate în special de bărbaţii de peste 50 de ani, dar oricine le păşeşte pragul este bine primit.
În mod tradiţional, cafeaua grecească - ellinikós kafés sau ellinikós - reprezintă o variantă mai slabă a cafelei turceşti. Deşi uşor mai slabă în comparaţie cu aceasta, cafea grecească este o cafea tare.
Atenţie! Zahărul este cel de al doilea ingredient utilizat în mod tradiţional la prepararea cafelei greceşti.
De aceea, dacă obişnuiţi să beţi cafeaua fără zahăr, este bine să specificaţi acest lucru odată cu lansarea comenzii: (ellinikós kafés) sketo.
Sortimentul cel mai solicitat în cafeterii pe timpul verii este frappe-ul (φραπέ), o cafea grecească originală, cu adevărat reconfortantă, ce poate fi comandată cu sau fără lapte, îndulcită sau nu.
Dacă doriţi cafea la filtru, este bine să cereţi filtrou (φίλτρου).
Espresso
sau cappuccino fredo sunt alte sortimente extrem de solicitate de turişti. Espresso fredo constă în cafea espresso cu gheaţă, fără adaos de lapte sau spumă.

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (II)

Mâncăruri cu carne

Majoritatea meniurilor din taverne şi restaurante includ, ca feluri principale: moussaka (straturi de carne tocată în alternanţă cu rondele de vinete şi sos alb), sikoti (ficat de vită cu ierburi aromate şi usturoi), stifado (tocană din carne de viţel, iepure sau vită cu ierburi aromate, roşii, ceapă, usturoi şi oţet) şi fricassee (ciulama din carne de pui, miel sau porc cu sos de smântână, lămâie şi ou), cărora li se adaugă pastitsio (paste în alternanţă cu carne tocată, roşii, brânză şi sos bechamel şi chiftelele sub diferite denumiri - biftekia, soutsoukakia, keftedes.


Carnea friptă pe grătar este extrem de gustoasă, indiferent dacă este pregătită sub formă de frigărui de miel sau porc – souvlakia, pui – kotopoulo sau similar doner kebab-ului – gyros.

Mâncăruri fără carne
În bucătăria grecească, legumele şi fructele sunt la mare căutare, astfel că vegetarienii nu trebuie să aibă motive de îngrijorare. Printre mâncărurile obişnuite se numără: briam (vinete, dovlecei, ardei şi roşii), melitzanes fournou (vinete gătite cu roşii şi ceapă), kolokithea tiganita (dovlecei prăjiţi - pané), fassolia şi bamyes (fasole verde şi bame cu sos de roşii şi ierburi aromate).

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (I)

Capabilă să satisfacă cele mai pretenţioase gusturi, gastronomia grecească reprezintă combinaţia ideală dintre bucătăria europeană şi cea orientală.
Răspândind arome îmbietoare de busuioc, oregano, mentă, cimbru, nucşoară şi scorţişoară, mâncărurile tradiţionale macedonene pe bază de carne, brânzeturi şi legume, preparate după metode originale, oferă experienţe gustative cu adevărat unice, amplificate de savoarea rachiului grecesc cu anason (ouzo) şi de dulceaţa vinurilor provenite de pe pantele munţilor Athos şi Meliton.

Aperitive (mezzes, mezedes)

Orice restaurant, tavernă sau ouzeri din Neos Marmaras serveşte o gamă variată de aperitive specific greceşti, incluse de multă vreme în bucătăria internaţională:
  • tzatziki (o cremă de iaurt, castraveţi, usturoi şi ulei de măsline);
  • taramosalata
    (salată de icre), melitzanosalata (salată de vinete);
  • khoriatiki
    (salată din roşii, ceapă, castraveţi, ardei, măsline, bucăţi de brânză Feta şi ulei de măsline);
  • dolmades
    (sărmăluţe în foi de viţă);
  • gigantes
    (fasole cu boabe mari, în sos tomat);
  • saganaki
    (brânză coaptă sau prăjită).
Khoriatiki
Gigantes
Plăcinte

Vedetele brutăriilor macedonene, plăcintele tradiţionale sărate sau dulci pot fi savurate la orice oră din zi, în funcţie de preferinţe:
  • plăcinta cu brânză (tyropita);
  • plăcinta cu spanac (spanakopita);
  • plăcinta cu cârnaţi;
  • plăcinta cu dovleac (kolokythopita);
  • plăcinta cu lapte şi vanilie (bougatsa);
  • plăcinta cu carne (kreatopita);
  • plăcinta cu carne de pui (kotopita);
  • plăcinta cu legume (hortopita);
  • plăcinta cu orez;
  • plăcinta cu ceapă (kremidopita);
  • plăcinta cu mere (milopita).


Peşte şi fructe de mare
Peştele proaspăt şi fructele de mare (stridii, midii, arici de mare, caracatiţe, calmari, creveţi), deşi disponibile într-o mare varietate, constituie, din păcate, cele mai costisitoare feluri de mâncare servite în localurile greceşti.
În schimb, peştele congelat este, de regulă, de până la trei ori mai ieftin.

Recomandări privind alegerea peştelui şi fructelor de mare
  • Mergeţi la bucătărie şi alegeţi singuri peştele sau fructele de mare pe care intenţionaţi să le consumaţi.
  • Dacă aveţi îndoieli în ceea ce priveşte prospeţimea acestora, mai bine renunţaţi.
  • Evitaţi peştele şi fructele de mare care răspândesc un miros nu tocmai plăcut.
  • Nu comandaţi creveţi, crabi, raci sau homari ale căror picioare nu sunt perfect ataşate de corp. Antenele rupte sau îndoite semnalează faptul că aceştia au fost congelaţi.
  • Dacă vreţi să fiţi siguri că mâncaţi calmar şi nu thrapsalo, asiguraţi-vă că aripioarele laterale ale exemplarului pe care l-aţi ales sunt mici, iar înainte de preparare a avut culoarea roşie. Inferior calmarului autentic, în ceea ce priveşte calităţile gustative, thrapsalo prezintă, de obicei, o culoare gri, rareori, galbenă, iar aripioarele laterale sunt mari comparativ cu corpul.
  • Caracatiţa autentică, cu tentacule groase, de culoare gri închis, poate fi uşor confundată cu melidona, lipsită de orice savoare, de culoare roşietică, ale cărei tentacule sunt subţiri şi lungi.
  • Dacă vă plac stridiile, alegeţi-le întotdeauna pe cele a căror cochilie este ermetic închisă.
  • Evitaţi peştele sau fructele de mare pregătite prin prăjire, pentru că este dificil de apreciat de câte ori a mai fost folosit uleiul şi calitatea acestuia.