MILIKAS

Cuprinsul ghidului Neos Marmaras

2010-01-11T04:02:00.000-08:00

Neos Marmaras - o destinaţie accesibilă de renume european
Date generale despre Neos Marmaras
Scurt istoric al aşezărilor Neos Marmaras şi Parthenonas
Cea mai bună perioadă pentru vacanţă în Neos Marmaras
Cum ajung în Neos Marmaras
Documente necesare pe timpul vacanţei în Neos Marmaras
Posibilităţi de cazare în Neos Marmaras
Locuri de luat masa în Neos Marmaras
Magazine în Neos Marmaras
Bugetul necesar vacanţei în Neos Marmaras
Plajele din Neos Marmaras
Parthenonas, satul tradiţional de lângă Neos Marmaras
Porto Carras, complexul hotelier de lux de lângă Neos Marmaras
Ouranopolis, graniţa cu Muntele Athos
Muntele Athos
Muntele Athos în varianta turistică
Turul Kassandrei - digitaţia vestică a peninsulei Chalkidiki
Peştera Petralona
Neos Marmaras - Meteora şi retur
Neos Marmaras - Salonic şi retur
Cumpărături de marcă în Chalkidiki
Viaţa de noapte în Neos Marmaras
Sport şi relaxare în zona Neos Marmaras
Manifestări culturale şi religioase în Neos Marmaras
Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (I)
Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (II)
Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (III)
Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (IV)
Drumurile publice în Chalkidiki
Harta prefecturii Chalkidiki
Starea drumurilor în Chalkidiki
Benzinării în Chalkidiki
Sancţiuni aplicate în Grecia pentru nerespectarea Codului Rutier
Transportul cu autobuzul în Chalkidiki
Călătoria cu taxiul în Chalkidiki
Maşini şi scutere de închiriat în Neos Marmaras
Transportul feroviar spre Chalkidiki
Transportul aerian spre Chalkidiki
Telecomunicaţiile în Neos Marmaras
Utilizarea cardurilor în Chalkidiki
Poliţia turistică în Chalkidiki
Siguranţă şi criminalitate în Chalkidiki
Asigurarea de sănătate pentru călătoria în Grecia
Sărbători oficiale în Grecia
Limba greacă
Minighid de conversaţie în limba greacă (I)
Minighid de conversaţie în limba greacă (II)
Recomandări privind planificarea vacanţei în Neos Marmaras
Recomandări privind călătoria cu autoturismul spre Neos Marmaras
Recomandările MILIKAS pentru reuşita vacanţei în Neos Marmaras

Sărbători oficiale în Grecia

2009-06-02T00:38:00.000-07:00

1 Ianuarie Protochronia (Πρωτοχρονιά) - prima zi din an
6 Ianuarie Theofania (Θεοφάνεια) - Boboteaza
Kathari Deftera (Καθαρή Δευτέρα) - Miercurea Cenuşii
25 martie Eikosti-pempti Martiou - Ziua Independenţei Naţionale
Megali Paraskevi (Μεγάλη Παρασκευη) - Vinerea Mare
Kyriaki tou Pascha (Κυριακή του Πάσχα) - Duminica Paştelui
Deutera tou Pascha (Δευτέρα του Πάσχα) - A doua zi de Paşte
1 Mai Ergatiki Protomagia (Εργατική Πρωτομαγιά) - Ziua Muncii
15 August I Kimisis tis Theotokou (Η Κοίμησις της Θεοτόκου) - Adormirea Maicii Domnului
28 Octombrie 'To Ochi' sau 'Imera tou Ochi" (Το Όχι) - Ziua Ohi sau Sărbătoarea naţională a Greciei
25 Decembrie Christougenna (Χριστούγεννα) - Crăciunul
26 Decembrie Synaxis Theotokou (Σύναξις Θεοτόκου) - A doua zi de Crăciun

Asigurarea de sănătate pentru călătoria în Grecia

2009-06-02T00:31:00.001-07:00

Asigurarea sănătăţii pe parcursul călătoriei în Grecia nu este obligatorie.

Cu toate acestea, în situaţia în care puteţi avea neşansa deteriorării imprevizibile a stării de sănătate, existând pericolul întrerupererii călătoriei, ar fi păcat să nu beneficiaţi de serviciile oferite de sistemul public de sănătate al Republicii Elene, la care puteţi avea acces prin deţinerea Cardului European de Sănătate (CEASS).

O alternativă preferabilă în privinţa serviciilor de care puteţi beneficia o reprezintă asigurarea de sanătate privată pentru călătorie, care acoperă inclusiv cheltuielile medicale în sistem privat.

Deţinerea unei asigurări de sănătate pentru călătorie permite accesul la serviciile clinicilor şi spitalelor private (majoritare comparativ cu sistemul public), fiind suportate cheltuielile de spitalizare, de repatriere medicală cu ambulanţa terestră (aeriană) şi de repatriere în caz de deces.

Între asigurarea de sanătate privată pentru călătorie şi Cardul European de Sănătate există diferenţe fundamentale legate nu doar de acoperire, ci şi de acţiune, decontare, plăţi şi condiţii de obţinere.

Din acest motiv, Cardul European de Sănătate nu poate substitui asigurarea de sanătate privată pentru călătorie.

Experienţa statelor Uniunii Europene arată că toţi posesorii unui asemenea card de sănătate deţin şi o asigurare de călătorie în străinătate încheiată la o companie privată.

Cât priveşte preţul, acesta depinde de compania asiguratoare, complexitatea acoperirii dorite şi durata călătoriei.

De regulă, o poliţă pentru călătorie în Grecia cu durata de 7 zile, costă în jur de 20 lei.

În cazul în care, pe perioada vacanţei, survin accidente sau îmbolnăviri imprevizibile (urgenţe):

Luaţi legătura imediat cu cea mai apropiată unitate medicală (cabinet medical privat sau spital);
Explicaţi medicului situaţia dumneavoastră de sănătate, eventuale afecţiuni anterioare, restricţii la medicaţie etc.;
Prezentaţi medicului asigurarea de sănătate pentru călătorie sau Cardul European de Sănătate.

Siguranţă şi criminalitate în Chalkidki

2009-06-02T00:18:00.000-07:00

Grecia este o ţară cu un nivel de criminalitate scăzut.

Infracţiunile minore, de tipul furtului din buzunare, înşelăciunilor sau furtului din maşini, pot apărea doar în zonele aglomerate (gări, staţii, parcări, centre comerciale, benzinării sau zone de servicii pe autostrăzi).

De aceea, pe parcursul călătoriei spre şi dinspre Chalkidiki, este recomandabil ca documentele şi valorile personale, biletele de călătorie şi banii sau cărţile de credit să fie păstrate în locuri sigure şi să nu fie expuse în mod vizibil asupra persoanei sau în maşini.

Maşinile trebuie încuiate şi asigurate cu sisteme de alarmă.

În cazul călătoriilor cu autobuze sau trenuri este indicat să se păstreze atenţia asupra bagajelor pe întreaga durată a călătoriei.

Turiştii trebuie, în cazul unor controale de identitate, să fie în măsură să prezinte cartea de identitate/paşaportul român valabil.

În cazul unor incidente care afectează siguranţa persoanei sau a bunurilor, se recomandă contactarea celui mai apropiat birou al poliţiei.

În cazul pierderii cărţii de identitate/paşaportului românesc, se recomandă sesizarea atât a biroului local de poliţie, cât şi a oficiului consular român cel mai apropiat.

În cazul unor incidente grave (accidente, tâlhării), care necesită intervenţia imediată a autorităţilor grecesti, trebuie apelate următoarele numere de urgenţă:

110 serviciul de urgenţe poliţie
112 poliţie, ambulanţa, pompierii

Se recomandă, de asemenea, sesizarea oficiului consular român cel mai apropiat, care poate acorda asistenţă în condiţiile prevăzute de lege (Secţia Consulară a Ambasadei României la Atena; Consulatul General al României la Salonic).

Poliţia turistică în Chalkidiki

2009-06-02T00:14:00.000-07:00

Parte integrantă a Poliţiei Elene (ELAS), Poliţia turistică vine în sprijinul turiştilor, oferind informaţii şi asistenţă în orice problemă legată de: locurile de cazare, transport, magazine pentru turişti, obiective turistice, agenţii de turism, agenţii de închirieri auto etc.

Personalul poliţiei turistice este bine instruit şi poate comunica eficient în mai multe limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană).

Dacă nu v-aţi rezervat cameră din România, la sosirea în staţiune vă puteţi adresa poliţiei turistice locale.

Este soluţia ideală de a găsi cazare fără bătaie de cap şi de a evita surprizele neplăcute pe care vi le-ar putea oferi unii particulari.

Însemnele ofiţerilor din Poliţia turistică sunt: banderola albă la caschetă, centură albă, mănuşi albe şi insigna “TOURIST POLICE” purtată la cămaşă.

Poliţia turistică are de regulă biroul în sediul poliţiei locale.

Numărul la care puteţi suna 24 h din 24 este 171.

În Neos Marmaras nu există Birou al Poliţiei Turistice, ci doar în Poligyros (Tel: +3023710 21624).

Utilizarea cardurilor în Chalkidiki

2009-06-02T00:03:00.000-07:00

Cardurile Visa şi Master Card sunt acceptate în multe din hotelurile, restaurantele, agenţiile de închirieri şi magazinele mari din Grecia.

În Chalkidiki, însă, este bine să vă asiguraţi de acest lucru, nu doar urmărind sticker-ele lipite la intrare ci şi întrebând.

In cazul pierderii sau furtului unui card de credit apelaţi de urgenţă:

Eurocard/Mastercard
serviciu non-stopTel.: 0030-01-9503673

Visa International
serviciu non-stopTel.: 0030-01-9503673

Băncile sunt deschise de luni până joi între orele 8.00 şi 14.00, iar vinerea de la 8.00 la13.30.

LISTA BĂNCILOR ŞI ATM-URILOR DIN CHALKIDIKI

MUNTELE ATHOS: AGRICULTURAL ( Bancă & ATM )

ARNEA: AGRICULTURAL, NATIONAL (Bancă & ATM )

IERISSOS: AGRICULTURAL, NATIONAL (Bancă & ATM )

KALLITHEA: ALPHA BANK ( Shop & ATM ), NATIONAL ( ATM )

KASSANDRIA: AGRICULTURAL, EMPORIKI, NATIONAL (Bancă & ATM )

NIKITI: AGRICULTURAL ( Shop & ATM ), NATIONAL ( ATM )

NEA KALIKRATIA: AGRICULTURAL, EMPORIKI, NATIONAL (Bancă & ATM )

NEOS MARMARAS: NATIONAL, EUROBANK (Bancă & ATM )

NEA MOUDANIA: AGRICULTURAL, EMPORIKI, NATIONAL, PIREAUS (Shop & ATM ), EUROBANK ( ATM )

PALEOHORI: EUROBANK (Bancă & ATM )

POLIGIROS: AGRICULTURAL, EMPORIKI, NATIONAL (Bancă & ATM )

SANI: EMPORIKI ( ATM )SARTI: NATIONAL ( ATM )

HANIOTI: EMPORIKI, EUROBANK ( ATM )

Telecomunicaţiile în Neos Marmaras

2009-06-01T23:49:00.000-07:00

Grecia dispune de reţele de telefonie moderne, care acoperă întreg teritoriul ţării.

Sistemul de telefonie permite folosirea cardurilor internaţionale pentru plata convorbirilor.

Codul de apel al Greciei este +30 sau 0030.

Telefonia fixă

Oficiile telefonice ale OTE (Organizaţia de Telecomunicaţii a Greciei) oferă cea mai ieftină modalitate de a efectua convorbiri locale sau internaţionale.

Nu aveţi decât să găsiţi un telefon liber, iar la sfârşitul convorbirii operatorul de la ghişeu vă va prezenta factura.

Oficiul OTE din Neos Marmaras, precum şi celelalte oficii OTE din prefectura Chalkidiki (Nikiti, Poligyros, Nea Moudania, Stratoni, Kassandra, Ierissos, Nea Kalikratia), sunt deschise între orele 08:00 şi 14:00.

Convorbiri telefonice locale şi internaţionale pot fi efectuate, de asemenea, de la telefoanele publice cu cartelă.

Telefoanele publice nu funcţionează cu monede. Cartele telefonice de 3, 5 sau 10 € se găsesc la majoritatea chioşcurilor şi magazinelor, precum şi la oficiile OTE. Cu o cartelă de 5 € se poate vorbi în România cca 1 oră în reţeaua fixă.

Prefixul pentru România este 40.

Pentru a apela numărul fix 1234567 din Bucureşti veţi forma: 00 sau + (simbol ce înlocuieşte codul de ieşire internaţional), 40 (prefixul României), 21 (prefixul Bucureştiului), 1234567 (numărul de telefon pe care doriţi să-l apelaţi) şi veţi obţine 0040211234567 sau + 40211234567.

Pentru o convorbire din România în Grecia se formează: 00+30+numărul abonatului

Telefonia mobilă

În Grecia, operează patru companii de telefonie mobilă, şi anume: COSMOTE, PANAFON-VODAFONE, TELESTET şi Q-telecom.

Pentru convorbirile cu România este recomandabil să folosiţi serviciile companiei VODAFONE.

Ca să puteţi efectua o convorbire telefonică din Grecia, este nevoie să activaţi opţiunea de roaming Vodafone Passport.

Pentru o convorbire din Grecia în România se formează: 00+40+numărul abonatului fără cifra 0 iniţială.

Transportul aerian spre Chalkidiki

2009-06-01T23:44:00.000-07:00

Singura dintre companiile aeriene de linie regulată din România, care operează zboruri directe din Bucureşti spre Salonic, este Tarom.

Durata zborului de la Bucureşti (Aeroportul Internaţional "Henri Coandă") la Salonic (Aeroportul Internaţional "Makedonia") este de 1 oră şi 40 minute, iar de la Salonic la Bucureşti de 1 oră şi 30 minute.

Preţul unui bilet de călătorie dus-întors la clasa "economic", la bordul unei aeronave aparţinînd companiei Tarom, se situează în prezent în jurul valorii de 400 €.

Totuşi, rezervarea cu anticipaţie de minim 3 luni şi jumătate, a unui bilet pentru luna iulie la aceeaşi companie aeriană, vă poate aduce în momentul de faţă o economie de cel puţin 250 €.

Zborurile spre Salonic, operate de alte companii de linie regulată decât Tarom (Olympic Airlines, Aegean Airlines, Malev, Alitalia etc) sunt efectuate cu transfer în Atena, Budapesta, Roma etc şi, din acest motiv, au o durată de 3 până la 6 ori mai mare comparativ cu a zborurilor efectuate de compania aeriană românească. Preţurile biletelor sunt însă apropiate ca valoare.

În ceea ce priveşte serviciile de transport oferite de companiile aeriene low-cost, Blue Air, lider pe piaţa românească de profil, a lansat înainte de începutul lunii aprilie o cursă spre Salonic, care operează în zilele de joi şi duminică, de pe Aeroportul Internaţional Băneasa.

Preţul unui bilet de călătorie dus-întors, rezervat acum pentru jumătatea lunii iunie, la clasa "expressblue", este de 201 €.

Legăturile aeriene în interiorul Greciei sunt asigurate de Olympic Airlines şi sunt relativ acceptabile.

Preţul călătoriei cu avionul pe teritoriul Greciei este de 2,5-5 ori mai mare decât preţul călătoriei cu feribotul.

Transportul feroviar spre Chalkidiki

2009-06-01T23:41:00.000-07:00

Între România şi Grecia există legături feroviare directe.

Pentru regiunea Macedonia Centrală, de care aparţine provincia Chalkidiki, punctul central de sosiri şi plecări pentru trenurile internaţionale îl constituie gara din Salonic, situată lângă Piaţa Dimokratias.

Deşi reţeaua feroviară a Greciei (OSE) este pentru moment destul de limitată, nordul şi nord-estul ţării sunt totuşi bine deservite.

Transportul cu trenul pe teritoriul Greciei este relativ ieftin, dar lent (40-50 km/h) şi puţin confortabil, iar staţionările în gări sunt de lungă durată.

Pentru a vă pregăti călătoria consultaţi http://www.ose.gr/.

Maşini şi scutere de închiriat în Neos Marmaras

2009-06-01T23:15:00.000-07:00

Dacă aţi ajuns în Neos Marmaras cu autocarul şi doriţi să aveţi posibilitatea de mişcare, puteţi închiria un motoscuter sau o maşină, preţul acestora variind în funcţie de numărul de zile contractat şi de compania cu care încheiaţi contractul.

AVIS 2375 072454

ALPHA DRIVE 23750 71433
BATEK SA EUROPCAR 2375 072166, 072167
GANOSIS 2375 072537
VLAHOPOULOS 2375 072223

Limita de vârstă, pentru posesorii de carduri de credit, este de 23 ani, iar pentru cei care nu deţin carduri de credit, 24 de ani.

Închirierea unei maşini de mic litraj, pentru o perioadă de 7 zile, costă în jur de 200 - 210 € (fără benzină).

Perioada minimă de închiriere este de 24 ore, fiecare oră în plus fiind taxată cu 1/5 din tariful perceput pentru o zi de închiriere.

Pentru mai mult de 3 ore întârziere se percepe o taxă suplimentară egală cu valoarea unei zile de închiriere.

Călătoria cu taxiul în Chalkidiki

2009-05-25T00:20:00.000-07:00

In fiecare localitate mai răsărită din Chalkidiki există pe puţin 1-2 taxiuri autorizate, iar aşezările urbane (Poligyros, Nea Moudania, Neos Marmaras) dispun de dispecerate, de unde taxiurile pot fi direcţionate, la cerere, în zonele adiacente.

DISPECERATE TAXI

Poligyros - 2371 022460

Arnea - 2372 022212

Neos Marmaras - 2375 071500

Nea Moudania -2373 022303

Cursele spre/dinspre gară, aeroport, port, căratul bagajelor cu greutate mai mare de 10 kg şi comenzile de taxi implică costuri suplimentare.

Preţ pornire 0,73 €

Preţ la tariful 1 0,23 €/km

Preţ la tariful 2 0,38 €/km

Preţ aşteptare 7,00 €/oră

Comandă prin radio 1,76 €

De la/spre aeroport 0,88 €/km

De la/spre port, gară şi autogară 0,44 €/km

Tarif de noapte (24:00 - 05:00) 0,38 €/km

Preţ minim călătorie 1,47 €

Pentru o cursă cu taxiul din Salonic, de la aeroport sau de oriunde din oraş, până în Chalkidiki trebuie să vă aşteptaţi la cel puţin 50 € (de la/spre aeroport).

Atenţie! Soferii de taxi au obiceiul să ia în maşină cel puţin trei pasageri care merg în aceeaşi direcţie, fără a avea vreo legătură unul cu altul, pentru a încasa de trei ori costul cursei.

De aceea, dacă sunteţi împreună cu 2-3 prieteni, este recomandat ca doar unul singur să cheme taxiul şi abia după ce şoferul acceptă destinaţia propusă să i se alăture şi ceilalţi.

Transportul cu autobuzul în Chalkidiki

2009-05-13T04:25:00.000-07:00

Pentru a călători oriunde pe teritoriul prefecturii Chalkidiki şi în restul Greciei, aveţi la dispoziţie reţeaua naţională de autobuze K.T.E.L., care asigură transportul între principalele oraşe şi insulele din apropierea continentului.

Autobuzele interurbane K.T.E.L. de culoare verde sunt rapide, ieftine, confortabile şi au o frecvenţă mare de circulaţie.

In Nea Moudania găsiţi autobuze K.T.E.L. care fac legătura cu Poligyros – capitala prefecturii Chalkidiki, cu oraşul Salonic – cel mai important oraş al regiunii Macedonia, precum şi cu localităţile de pe coasta Kassandrei.

Spre Poligyros circulă zilnic autobuze, cu plecarea din Nea Moudania la orele 08:20, 10:00, 11:30, 12:30, 13:15 şi 17:00;

Spre Salonic autobuzele pleacă din Nea Moudania la orele: 06:00, 07:00, 07:40, 08:20, 09:25, 10:45, 12:20, 13:00, 14:15, 15:20, 16:00, 17:00, 18:00, 19:00, 20:30. Punctul terminus este autogara pentru autobuze K.T.E.L. din Salonic, situată la intrarea estică a oraşului. Din Salonic, autobuzele spre Nea Moudania pleacă la orele: 05:45 *, 06:45, 08:00, 09:00, 09:30, 10:00, 11:00, 12:00, 13:00, 13:30, 14:15, 15:00, 16:00, 16:45, 17:00, 18:00, 19:00, 20:00, 21:00 (* nu circulă în weekend);

Spre localităţile de pe coasta Kassandrei autobuzele pleacă din Nea Moudania la orele: 06:45, 07:45, 09:00, 10:00, 11:00, 12:00, 13:00, 14:00, 15:20, 17:00, 18:00, 19:00, 21:00.

În Salonic, pe lângă autobuzele care circulă spre Kassandra prin Nea Moudania, găsiţi şi autobuze K.T.E.L. care fac legătura cu localităţile Sithoniei şi cu zona estică a peninsulei Chalkidiki, până la Ouranopolis.

Spre Neos Marmaras, Toroni, Sarti autobuzele pleacă din Salonic la orele: 09:15, 13:15, 17:15

Sancţiuni aplicate în Grecia pentru nerespectarea Codului Rutier

2009-05-13T00:28:00.000-07:00

- Utilizarea sistemelor antiradar sau de detectare a radarului de către conducătorii mijloacelor auto pe drumurile publice este interzisă. Sancţiunile stabilite de lege prevăd pedeapsa cu închisoarea de până la 6 luni, amendă de la 3.000 până la 1,5 milioane € şi confiscarea echipamentului tehnic şi a mijlocului din care a fost executată operaţiunea - după emiterea hotărârii penale irevocabile.

- Circulaţia fără plăcuţe de înmatriculare: până la 5300 €

- Trecerea pe culoarea roşie a semaforului: 700€

- Depăşirea liniei continue duble: 700€

- Parcarea ilegală pe drumurile naţionale: 700 €

- Circulaţia fără purtarea centurii de siguranţă (şoferul): 350€

- Circulaţia fără purtarea centurii de siguranţă (pasagerii): 350€ fiecare. În caz că şoferul circulă regulamentar, va plăti totuşi 80 €, pentru că nu şi-a obligat pasagerii să respecte reglementările legii.

- Circulaţia fără purtarea căştii de protecţie (conducător motocicletă): 350€

- Circulaţia fără purtarea căştii de protecţie (pasager motocicletă): 350€. În situaţia în care conducătorul motocicletei circulă regulamentar, va plăti totuşi 80 €, pentru că nu şi-a obligat pasagerul să respecte reglementările legii.

- Utilizarea telefonului mobil în timpul circulaţiei pe drumurile publice: 100€.

Benzinării în Chalkidiki

2009-05-12T03:58:00.000-07:00

Majoritatea benzinăriilor din prefectura Chalkidiki sunt deschise de luni până vineri, între orele 7 a.m. şi 7 p.m, iar sâmbăta între orele 7 a.m. şi 3 p.m.

Prin lege, în fiecare localitate rămâne deschisă, pe timpul nopţii sau în weekend, cel puţin o benzinărie.

Cele mai multe staţii de benzină din prefectura Chalkidiki aparţin companiilor: BP, Shell, EKO, Jet Oil, AP, Aegean, Elin, Revoil, Avin şi Cyclon.

Benzinăriile BP şi Shell permit utilizarea cardurilor VISA şi Master Card pentru achitarea contravalorii combustibilului, în timp ce în staţiile EKO, Jet Oil, AP, Aegean, Elin, Revoil, Avin şi Cyclon cardurile nu sunt acceptate.

Starea drumurilor în Chalkidiki

2009-05-12T00:22:00.000-07:00

Starea drumurilor din prefectura Chalkidiki este foarte bună.

Pe drumurile principale, indicatoarele sunt scrise atât cu literele alfabetului grec, cât şi cu literele alfabetului latin (conform pronunţiei în limba greacă).

Pe drumurile secundare însă, indicatoarele sunt scrise numai cu literele alfabetului grec, aşa încât vă trebuie un minim de cunoştinţe pentru a vă putea descurca.

Limitele de viteză sunt de 50 km/h în oraşe, 80 km/h în afara localităţilor şi 130 km/h pe autostradă.

În Chalkidiki, cele mai periculoase sunt drumurile cu o singură bandă, care fac legătura între oraşele mici, pe care rulează concomitent TIR-uri, autobuze, autoturisme noi şi vechi, motociclete şi scutere, cu viteze diferite.

Atenţie mărită la depăşirea vehiculelor care se deplasează cu viteză redusă, când treceţi pe banda de trafic destinată circulaţiei din sens opus!

Harta prefecturii Chalkidiki

2009-05-11T04:09:00.000-07:00

Harta Macedoniei Centrale (scara 1:250.000), publicată la Editura Road, cea mai precisă dintre materialele cartografice existente pe piaţă în momentul de faţă, cuprinde, pe lângă reţelele de drumuri naţionale, regionale şi forestiere, 11 hărţi color, în format mare, ale oraşelor: Veria, Kastoria, Serres, Grevena, Drama, Kavala, Edessa, Florina, Katerini, Kozani şi zona centrală a oraşului Salonic.

Ultima ediţie a acestei hărţi, tipărită în anul 2006, în limbile greacă şi engleză este disponibilă la preţul de 7,2 € .

Singura hartă de detaliu (scara 1:50.000) a prefecturii Chalkidiki (Harta Halkidiki/Poligiros-Thessaloniki), de care aparţine Neos Marmaras, a fost publicată de Editura Road, în primăvara anului 2008.

Harta, care cuprinde şi centrul oraşului Salonic, este disponibilă, în limbile greacă şi engleză, la preţul de 5,4 €.

Hărţile se găsesc de vânzare la benzinării, chioşcuri de reviste şi ziare, magazine de suveniruri, librării, marketuri şi la intrarea în incinta obiectivelor turistice.

Drumurile publice în Chalkidiki

2009-05-11T03:59:00.000-07:00

Drumurile principale care străbat prefectura Chalkidiki - drumul naţional Salonic-Stratoni, drumul Stavros-Salonic şi drumul rapid „Chalkidiki”, care leagă oraşul Salonic de Nea Moudania - se numără printre cele mai bune din Grecia de nord.

Acestora li se alătură drumurile costiere ale Kassandrei şi Sithoniei, precum şi o reţea densă de drumuri comunale modernizate (asfaltate) şi pietruite, care permit accesul spre cele mai izolate locuri ale peninsulei.

DISTANŢE (KM) DIN NEOS MARMARAS:

NIKITI 35
TORONI 22
POLIGYROS 56
OURANOPOLIS (MUNTELE ATHOS) 80
ORMOS PANAGIAS (MUNTELE ATHOS) 25
NEA MOUDANIA 55
SALONIC 125
MUNTELE OLYMP 220
KATERINI 195
KAVALA 200
METEORA 350
VOLOS 336
ATENA 637

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (IV)

2009-05-05T22:55:00.000-07:00

Băuturi

În ceea ce priveşte băuturile tradiţionale, Grecia şi-a dobândit faima datorită a trei produse de marcă, cunoscute pe întreg mapampondul: ouzo, tsipouro şi Metaxa.

Ouzo (ούζο) este o băutură alcoolică tare, cu un conţinut în alcool de 40-50% vol., aromatizată cu seminţe de anason, fenicul şi mastic din Chios, care se consumă, de regulă, diluată cu apă rece sau gheaţă, alături de mezzes sau mezedes – aperitive reci sau calde.

Servită în pahare obişnuite sau în mici recipiente din sticlă (karafaki) de către tradiţionalele ouzeri, taverna şi kafeneia, băutura naţională a Greciei conferă o savoare deosebită fructelor de mare, legumelor proaspete, plăcintelor, brânzeturilor şi pâinii de casă, degustate în tihnă, la orice oră din zi sau din noapte, în compania prietenilor sau cunoscuţilor.

Fabricat în alambice din cupru (amvikas), prin dubla distilare a strugurilor tescuiţi, intraţi în fermentaţie alcoolică, şi combinare cu fructele şi seminţele unor plante aromatice de tipul anasonului, ouzo - aşa cum este definit prin reglementarea Comunităţii Economice Europene (1576/1989) - trebuie să conţină minimum 20% produs de distilare.

Pentru obţinerea acestei băuturi tradiţionale, fiecare distilerie deţine propria reţetă, pe care o transmite din generaţie în generaţie.

Succesul reţetei, păstrată cu sfinţenie ca pe un secret de familie, depinde, pe lângă materia primă, de calitatea alambicului utilizat şi, mai ales, de amestecul de plante aromatice, care intră în combinaţie cu produsul de distilare.

Cele mai apreciate mărci de ouzo, comercializate în Grecia - Ouzo Plomari şi Barbayanni, provin din zona Mytilini (insula Lesbos).

Recomandări:

Ouzo nu se bea, ci, mai degrabă, se degustă tacticos, alternând fiecare înghiţitură de lichid ingerată cu o înghiţitură din aperitivele favorite, astfel încât alcoolul să nu afecteze starea de luciditate.

Ouzo trebuie diluat de la bun început cu apă sau gheaţă – moment în care îşi modifică culoarea, devenind din incolor alb-lăptos, urmând ca pe măsura reducerii volumului de lichid, o nouă cantitate de apă să fie adăugată.

Tsipouro (Τσίπουρο) este o băutură alcoolică tare, cu un conţinut în alcool de 36-45% vol., nearomată, care se consumă, de obicei, ca aperitiv, dar şi ca digestiv, după o masă mai îmbelşugată.

Această băutură tradiţională grecească, specifică Thessaliei, Epirului şi Macedoniei, numită local şi raki, este obţinută prin distilarea tescovinei.

Tsipouro se serveşte, de regulă, rece, în pahare mici din sticlă, alături de aperitive – mezzes, nuci, migdale, stafide, brânză Feta, măsline sau halva şi alte deserturi, în restaurante.

În Chalkidiki, localnicii produc în casă propriul tsipouro, al cărui gust inconfundabil de anason este extrem de apreciat la întrunirile de familie cu caracter festiv.

Deşi atipică pentru varianta originală de tsipouro, produsă pentru întâia dată cu mai bine de şase secole în urmă pe Muntele Athos, aroma de anason conferă licorii obţinute în prezent savoarea renumitei băuturi naţionale a Greciei – ouzo, deşi metoda de fabricaţie a acesteia din urmă este complet diferită, iar calitatea net inferioară.

Tsipouro cu aromă de anason aduce la gust cu raki-ul turcesc, recunoscut în Balkani, care, în ciuda asemănării de nume, diferă complet de raki-ul grecesc.

Metaxa este o băutură alcolică dublu distilată, obtinută din trei soiuri de struguri (Savatiano, Sultanina şi Corinth negru), învechită timp de 30 ani în butoaie de stejar şi amestecată, în cele din urmă, cu muscat învechit Samos & Lemnos şi o combinaţie secretă de ierburi şi petale de trandafiri, care îi conferă dulceaţă şi un buchet cu totul aparte.

Metaxa este, în general, disponibilă în trei variante: 3 stele - cel putin 3 ani învechită, 5 stele - cel putin 5 ani învechită şi 7 stele - cel putin 7 ani învechită.

O versiune mai rar întalnită este Private Reserve, învechită mai mult de 20 ani.

În Grecia, sunt disponibile şi variantele de 12 si 16 stele.

Vinurile

Vinurile nobile produse pe domeniul Porto Carras, marcate “Appellation d’ Origine Cotes de Meliton Controlee”, fie ele roşii - combinaţie de Limnio, varietate cunoscută de pe vremea lui Aristotel, Cabernet Sauvignon şi Cabernet franc, sau albe, rezultate din varietăţile autohtone Roditis, Assyrtiko and Athiri, sunt apreciate de cunoscători ca fiind de o calitate excepţională. Exportate în 15 ţări, acestea duc faima Greciei în întreaga lume.

Renumitele vinuri Agioritikos, albe şi rozé, provenite din podgoriile mânăstirilor de pe Muntele Athos, constituie rezultatul unei tradiţii îndelungate în cultivarea soiurilor Roditis, Athiri, Assyrtiko, Limnio, Xynomavro, Cabernet Sauvignon şi Grenache rouge.

Vinurile de ţară albe şi roşii (Agioritikos, Makedonikos, Ambelonas, Athiri), produse în zona centrală a peninsulei Chalkidiki (Agios Pavlos - Nea Kallikratia) din varietăţile Roditis, Sauvignon blanc, Xynomavro şi Cabernet Sauvignon, mult mai convenabile ca preţ, au un gust cu adevărat unic, astfel că testarea acestora poate reprezenta pentru iubitorii licorii sacre a lui Dionisos o îndeletnicire extrem de plăcută.

Retsina, băutura a cărui aromă aminteşte de răşina de brad, figurează pe lista de băuturi a tuturor restaurantelor şi tavernelor greceşti.

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (III)

2009-05-05T22:35:00.000-07:00

Dulciuri şi fructe

Dulciurile pregătite în casă sau în laboratoarele cofetăriilor constituie desertul întâlnit frecvent pe mesele grecilor.

Comercializate în cafenele (kafeneia) şi cofetării (zacharoplasteio), delicioasele baklava, kadaifi, bougatsa, loukoumades, cărora li se alătură nugaua şi halvaua, încheie cu succes masa principală a zilei, luată, de regulă, împreună cu familia sau prietenii după lăsarea serii.

Loukoumades me meli

Dulci ca mierea - principalul ingredient pe care îl conţin, prăjiturile greceşti păstrează aroma inconfundabilă a scorţişoarei şi a cuişoarelor, îmbogăţită cu savoarea sâmburilor proaspăt sfărâmaţi de nucă, alune, arahide, migdale şi fistic.

Majoritatea tavernelor servesc ca desert fructe proaspete, salate de fructe, îngheţată, iaurt cu fructe sau miere.

Printre fructele recoltate pe plan local în perioada sezonului estival se numără: pepenii, piersicile, caisele şi, ceva mai târziu, smochinele.

Turiştii care vizitează peninsula Chalkidiki în perioada sărbătorilor pascale rămân de-a dreptul impresionaţi de gustul portocalelor uriaşe, provenite din livezile greceşti, disponibile la preţuri surprinzător de mici.

Cafeaua (kafes: καφές)

Grecia este plină de cafenele (kafeneia) şi cafeterii (kafetéries).

Cafeteriile sunt localuri preferate de grecii sub 35 de ani, în care, pe lângă cafea, se serveşte o largă gamă de băuturi (bere, vin, băuturi alcoolice), gustări, prăjituri şi îngheţată.

Cafenelele – localuri destinate exclusiv sexului masculin, în care se dezbat subiectele la ordinea zilei şi se joacă table, sunt frecventate în special de bărbaţii de peste 50 de ani, dar oricine le păşeşte pragul este bine primit.

În mod tradiţional, cafeaua grecească - ellinikós kafés sau ellinikós - reprezintă o variantă mai slabă a cafelei turceşti. Deşi uşor mai slabă în comparaţie cu aceasta, cafea grecească este o cafea tare.

Atenţie! Zahărul este cel de al doilea ingredient utilizat în mod tradiţional la prepararea cafelei greceşti.

De aceea, dacă obişnuiţi să beţi cafeaua fără zahăr, este bine să specificaţi acest lucru odată cu lansarea comenzii: (ellinikós kafés) sketo.

Sortimentul cel mai solicitat în cafeterii pe timpul verii este frappe-ul (φραπέ), o cafea grecească originală, cu adevărat reconfortantă, ce poate fi comandată cu sau fără lapte, îndulcită sau nu.

Dacă doriţi cafea la filtru, este bine să cereţi filtrou (φίλτρου).

Espresso sau cappuccino fredo sunt alte sortimente extrem de solicitate de turişti. Espresso fredo constă în cafea espresso cu gheaţă, fără adaos de lapte sau spumă.

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (II)

2009-05-05T22:18:00.000-07:00

Mâncăruri cu carne

Majoritatea meniurilor din taverne şi restaurante includ, ca feluri principale: moussaka (straturi de carne tocată în alternanţă cu rondele de vinete şi sos alb), sikoti (ficat de vită cu ierburi aromate şi usturoi), stifado (tocană din carne de viţel, iepure sau vită cu ierburi aromate, roşii, ceapă, usturoi şi oţet) şi fricassee (ciulama din carne de pui, miel sau porc cu sos de smântână, lămâie şi ou), cărora li se adaugă pastitsio (paste în alternanţă cu carne tocată, roşii, brânză şi sos bechamel şi chiftelele sub diferite denumiri - biftekia, soutsoukakia, keftedes.

Carnea friptă pe grătar este extrem de gustoasă, indiferent dacă este pregătită sub formă de frigărui de miel sau porc – souvlakia, pui – kotopoulo sau similar doner kebab-ului – gyros.

Mâncăruri fără carne

În bucătăria grecească, legumele şi fructele sunt la mare căutare, astfel că vegetarienii nu trebuie să aibă motive de îngrijorare. Printre mâncărurile obişnuite se numără: briam (vinete, dovlecei, ardei şi roşii), melitzanes fournou (vinete gătite cu roşii şi ceapă), kolokithea tiganita (dovlecei prăjiţi - pané), fassolia şi bamyes (fasole verde şi bame cu sos de roşii şi ierburi aromate).

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Neos Marmaras (I)

2009-05-05T03:28:00.000-07:00

Capabilă să satisfacă cele mai pretenţioase gusturi, gastronomia grecească reprezintă combinaţia ideală dintre bucătăria europeană şi cea orientală.

Răspândind arome îmbietoare de busuioc, oregano, mentă, cimbru, nucşoară şi scorţişoară, mâncărurile tradiţionale macedonene pe bază de carne, brânzeturi şi legume, preparate după metode originale, oferă experienţe gustative cu adevărat unice, amplificate de savoarea rachiului grecesc cu anason (ouzo) şi de dulceaţa vinurilor provenite de pe pantele munţilor Athos şi Meliton.

Aperitive (mezzes, mezedes)

Orice restaurant, tavernă sau ouzeri din Neos Marmaras serveşte o gamă variată de aperitive specific greceşti, incluse de multă vreme în bucătăria internaţională:

tzatziki (o cremă de iaurt, castraveţi, usturoi şi ulei de măsline);
taramosalata (salată de icre), melitzanosalata (salată de vinete);
khoriatiki (salată din roşii, ceapă, castraveţi, ardei, măsline, bucăţi de brânză Feta şi ulei de măsline);
dolmades (sărmăluţe în foi de viţă);
gigantes (fasole cu boabe mari, în sos tomat);
saganaki (brânză coaptă sau prăjită).

Khoriatiki

Gigantes

Plăcinte

Vedetele brutăriilor macedonene, plăcintele tradiţionale sărate sau dulci pot fi savurate la orice oră din zi, în funcţie de preferinţe:

plăcinta cu brânză (tyropita);
plăcinta cu spanac (spanakopita);
plăcinta cu cârnaţi;
plăcinta cu dovleac (kolokythopita);
plăcinta cu lapte şi vanilie (bougatsa);
plăcinta cu carne (kreatopita);
plăcinta cu carne de pui (kotopita);
plăcinta cu legume (hortopita);
plăcinta cu orez;
plăcinta cu ceapă (kremidopita);
plăcinta cu mere (milopita).

Peşte şi fructe de mare

Peştele proaspăt şi fructele de mare (stridii, midii, arici de mare, caracatiţe, calmari, creveţi), deşi disponibile într-o mare varietate, constituie, din păcate, cele mai costisitoare feluri de mâncare servite în localurile greceşti.

În schimb, peştele congelat este, de regulă, de până la trei ori mai ieftin.

Recomandări privind alegerea peştelui şi fructelor de mare

Mergeţi la bucătărie şi alegeţi singuri peştele sau fructele de mare pe care intenţionaţi să le consumaţi.
Dacă aveţi îndoieli în ceea ce priveşte prospeţimea acestora, mai bine renunţaţi.
Evitaţi peştele şi fructele de mare care răspândesc un miros nu tocmai plăcut.
Nu comandaţi creveţi, crabi, raci sau homari ale căror picioare nu sunt perfect ataşate de corp. Antenele rupte sau îndoite semnalează faptul că aceştia au fost congelaţi.
Dacă vreţi să fiţi siguri că mâncaţi calmar şi nu thrapsalo, asiguraţi-vă că aripioarele laterale ale exemplarului pe care l-aţi ales sunt mici, iar înainte de preparare a avut culoarea roşie. Inferior calmarului autentic, în ceea ce priveşte calităţile gustative, thrapsalo prezintă, de obicei, o culoare gri, rareori, galbenă, iar aripioarele laterale sunt mari comparativ cu corpul.
Caracatiţa autentică, cu tentacule groase, de culoare gri închis, poate fi uşor confundată cu melidona, lipsită de orice savoare, de culoare roşietică, ale cărei tentacule sunt subţiri şi lungi.
Dacă vă plac stridiile, alegeţi-le întotdeauna pe cele a căror cochilie este ermetic închisă.
Evitaţi peştele sau fructele de mare pregătite prin prăjire, pentru că este dificil de apreciat de câte ori a mai fost folosit uleiul şi calitatea acestuia.

Manifestări culturale şi sărbători religioase în Neos Marmaras şi Parthenonas

2009-04-10T01:59:00.000-07:00

Paştele, cea mai importantă sărbătoare religioasă din an, începe în Grecia în Vinerea Mare, când credincioşii merg la biserică pentru a asista la ceremonia coborârii reprezentării lui Iisus de pe cruce, urmată de depunerea într-o lacră acoperită cu flori şi purtarea acesteia pe străzi, într-o procesiune menită să reconstituie suferinţa resimţită de creştinii ortodocşi la moartea Mântuitorului.

În Sâmbăta Paştelui, toată lumea asistă la slujba de Înviere, după care participă, alături de familie şi prieteni la masa tradiţională de Paşte, alcătuită din: hiroméri – carne de porc afumată, brânzeturi, Magiritsa – o supă-cremă din carne de miel, acrită cu zeamă de lămâie, kouloura – pâinea tradiţională de Paşte, vin, retsina şi ouzo din belşug.

În dimineaţa care precede noaptea de Inviere, petrecerea continuă cu: salate de fasole cu bobul mare, verdeţuri şi fructe de mare, legume fripte pe grătar pentru a fi servite cu orez, Kokoretsi - unul din felurile de mâncare preferate de greci cu ocazia sărbătorilor pascale, constând dintr-o umplutură formată din măruntaie de miel şi intestine tocate, asemănătoare drobului, prăjituri, cozonac, vin şi ouzo.

Duminica Paştelui este marcată de o serie de evenimente cu o largă popularitate, printre care se numără: pregătirea mielului la proţap – felul principal al mesei de Paşte, dansurile tradiţionale şi participarea la spectacole locale.

Chiar dacă petrecerea Paştelui în Grecia pare a reprezenta o experienţă cel puţin incitantă pentru turişti, trebuie să ţineţi cont de faptul că grecii din întreaga lume obişnuiesc să se întoarcă acasă cu prilejul acestei sărbători, astfel că preţul cazării şi al transportului creşte semnificativ.

În plus, multe muzee şi situri arheologice sunt închise.

Ziua de 1 mai, sărbătorită în Grecia ca prima zi de primăvară, este petrecută de comunitatea din Neos Marmaras pe creasta Muntelui Itamos, în punctul Askamnia, unde se împletesc coroniţe de flori, se pregătesc miei la proţap, se cântă şi se dansează.

În scopul păstrării şi menţinereii moştenirii culturale tradiţionale a regiunii Propontida din Asia Mică, de unde provin cei dintâi locuitori ai aşezării de la poalele Muntelui Itamos, Asociaţia pentru cultură şi folclor „PROIKONISOS” din Neos Marmaras organizează anual festivalul „Amintirile ţării vechi”, care se defăşoară de Înălţarea Domnului.

Evenimentul cuprinde, printre altele, prezentarea ritualurilor care preced ceremonialul căsătoriei, aşa cum se desfăşurau ele înainte de 1922, în locul care aparţine astăzi Turciei.

Asociaţia este, de asemenea, răspunzătoare de organizarea târgurilor de artă tradiţională, realizată prin mijloace artizanale, expoziţiilor de fotografie, carte, pictură ortodoxă, colecţii de scoici, unelte agricole, cadouri de nuntă etc.

Alături de rezidenţii Noului (Neos) Marmaras, locuitorii vechiului sat montan Parthenonas, conlucrează pentru conservarea autenticităţii şi păstrarea tradiţiilor zonei de origine.

Cea mai elocventă dovadă o reprezintă festivalul dedicat Sfântului Pantelimon (Agios Pantelimonas), organizat anual în data de 27 iulie de „Parthenon” - Asociaţia politică a rezidenţilor cu lungă şedere în Parthenonas.

La festival este binevenită întreaga suflare, pentru a sta mărturie ospitalităţii locuitorilor vechii aşezări, în care şi astăzi tradiţia populară este la ea acasă.

Sărbătorită cu mare pompă pe întreg teritoriul Greciei, Adormirea Maicii Domnului reprezintă un bun prilej pentru turiştii care îşi petrec vacanţa în Neos Marmaras de a se alătura credincioşilor ortodocşi de pe alte meleaguri decât cele natale, întru celebrarea acestui important eveniment al creştinătăţii.

Sport şi relaxare în zona Neos Marmaras

2009-04-08T00:27:00.000-07:00

În afară de înot şi plajă în intimitatea oferită de zecile de golfuleţe cu nisip fin, săpate în ţărmul sălbatic al Mării Egee, zona Neos Marmaras şi împrejurimile acesteia oferă o paletă atât de variată de activităţi cu caracter sportiv încât cu greu te poţi decide asupra căreia să te opreşti mai întâi: scufundări, windsurfing, schi nautic, pescuit, croaziere pe mare, plimbări cu barca sau vaporaşul, volei pe plajă, basket, fotbal, turul Sithoniei cu bicicleta, motocicleta sau scuterul, călărie, golf, tenis, drumeţii pe crestele împădurite ale Muntelui Itamos.

Sporturi de apă
În Sithonia, unde, datorită climatului blând, se poate face baie în mare începând cu ultima lună de primăvară şi până toamna târziu, sporturile de apă sunt în toată această perioadă la loc de cinste.

Windsurfing, tubing, banana şi practicarea schiului nautic sunt doar câteva dintre posibilităţile pe care turiştii le au la dispoziţie în zona plajelor din Neos Marmaras şi Porto Carras, pentru a se bucura de o vacanţă activă.

Scufundări
Centrul de scufundări din Porto Carras organizează zilnic, în perioada mai-octombrie, programe cu durata de 2 ore, constând din scufundări la mică adâncime în zona insulei Kelyfos – o insulă de forma unei broaşte ţestoase, cu suprafaţa de cca 3 kmp, situată la 5 km sud-vest de Neos Marmaras.

Deplasarea cu şalupa până la punctual de destinaţie, precum şi echipamentul necesar sunt incluse în preţ (25 €/persoană).

Cursuri de iniţiere în scufundări la mare adâncime, cu durata de 5 zile, se pot efectua în cadrul centrelor din Kassandra (Paliouri, Potidea şi Pallini).

Participarea la cursurile teoretice şi practice, efectuate în zonele de sud-est şi sud ale Kassandrei şi în estul insulei Kelyfos, precum şi la examinarile scrise, finalizată cu eliberarea atestatului de o stea, vă va permite să faceţi scufundări oriunde pe glob.

Zona submersă a insulei Kelyfos, cu o adâncime de maxim 45 m, oferă pe viu imaginea unei lumi pe care puţini se încumetă să o descopere: corali, anemone, stele de mare, ţipari, anghile, căluţi de mare, sepii, caracatiţe, însoţite de o sumedenie de peşti, înotând disciplinaţi în aceeaşi direcţie într-o apă limpede precum cristalul.

Informaţii privind preţurile practicate pot fi obţinute accesând: http://www.tritonscuba.gr/.

Sărituri în mare
Iubitorii săriturilor în mare îşi pot exersa abilităţile timp de aproape o oră, în apropierea insulei Kelyfos, direct pe puntea vaselor Menia Maria, care efectuează zilnic croaziere în zona Golfului Toroneos.

Pe lângă programul destinat săriturilor şi plimbarea pe mare în zona golfului dintre Kassandra şi Sithonia, excursia mai cuprinde două escale pe coasta de vest a Sithoniei.

Preţul croazierei, care include şi masa de prânz, este de 39 €/persoană.

Croaziere
Cea mai scurtă călătorie pe mare, pe care o puteţi întreprinde pe parcursul vacanţei în Neos Marmaras, are destinaţia Porto Carras.

Din Neos Marmaras se poate ajunge la Porto Carras, în doar 15 minute, la bordul unei mici ambarcaţiuni turistice pentru 2 €/persoană.

Ambarcaţiunea circulă zilnic, la interval de o oră: spre Porto Carras, între orele 9.30 şi 23.30, cu plecare din portul turistic Neos Marmaras, iar spre Neos Marmaras, între orele 10 şi 23, cu plecare de la pontonul special amenajat în Porto Carras.

Pontonul din Porto Carras, de unde pleacă vaporaşul spre Neos Marmaras

Cei care preferă călătoriile mai lungi pe mare au de ales între croaziera spre Muntele Athos şi croaziera în Golful Toroneos.

Croaziera spre Muntele Athos îmbină plăcerea de a călători pe mare cu posibilitatea de a vedea, de la cca 500 m distanţă de ţărm, 8 dintre cele 20 de mânăstiri ale republicii monastice Muntele Athos.

Distanţa dintre Neos Marmaras şi Ormos Panagias, portul unde se face îmbarcarea pe vasul de croazieră, este de cca 22 km.

Îmbarcarea pe Menia Maria

Costul croazierei, contractate prin intermediul agenţiilor de turism locale, variază între 40 şi 50 €, acesta incluzând transportul de la hotel până în portul Ormos Panagias şi din port la hotel, precum şi posibilitatea vizionării pe vapor a unui spectacol de muzică şi dansuri tradiţionale greceşti.

Portul Ormos Panagias

Turiştii sosiţi în vacanţă pe cont propriu, pot achiziţiona biletele pentru călătoria cu vaporul din Ormos Panagias, cu cel mult jumătate de oră înainte de plecarea vasului.

Turul plajelor pe bicicletă
Agenţiile de turism din Neos Marmaras organizează turul plajelor de la sud-est de Porto Carras, până la Tristinika, cu bicicleta, combinat cu vizitarea cramei de la Porto Carras şi degustări de vinuri.

Costul excursiei, cu durata de 4 ore, în care se parcurg cca 35 km de drum lipsit de orice dificultăţi, este de 40 €/persoană, acesta incluzând închirierea bicicletei şi casca.

Dacă ideea vi se pare interesantă, dar preferaţi să daţi o raită pe cont propriu în împrejurimi, puteţi închiria o bicicletă sau un scuter de la centrele specializate din Neos Marmaras.

Drumeţii
Pădurile de pin din versanţii Muntelui Itamos sunt străbătute de o reţea densă de poteci şi drumuri nemodernizate, care asigură accesul iubitorilor naturii la frumuseţi peisagistice nebănuite.

Pentru a pătrunde în labirintul pădurii, din Neos Marmaras se urmează drumul care urcă printre livezi de măslini şi pâlcuri de pini spre satul tradiţional Parthenonas, considerat în prezent cea mai frumoasă aşezare rurală a Sithoniei. Din Parthenonas, străbătând coridoare verzi de lauri, pini şi tufe de arbutus cu miros îmbătător de miere şi cimbru, se ajunge în creasta Muntelui Itamos, în punctul numit Askamnia.

Spre stânga, în direcţia nord-vest, drumul duce la Vourvourou, în timp ce drumul spre dreapta, în direcţia sud-est, duce la Psaria-Manolakoudi.

Indiferent de alegerea făcută, vă asigur că nu veţi avea decât de câştigat.

Viaţa de noapte în Neos Marmaras

2009-04-05T05:34:00.000-07:00

Luarea mesei de seară în oraş, alături de prieteni sau familie, reprezintă una dintre modalităţile preferate de greci pentru petrecerea timpului liber.

De aceea, chiar dacă pe parcursul zilei aşezarea de la poalele Muntelui Itamos poate părea de-a dreptul pustie, odată cu lăsarea serii centrul devine un adevărat furnicar, alcătuit nu numai din turişti, după cum ar fi de aşteptat, ci mai ales din localnici, dornici să celebreze împreună cu cei dragi încheierea unei zile de muncă obositoare.

Neos Marmaras la căderea serii

În Neos Marmaras există localuri pentru toate gusturile şi buzunarele: de la pizzerii şi localuri de tip fast-food, la taverne şi ouzerii nepretenţioase, cu doar câteva mese, frecventate în general de grecii care locuiesc în apropiere sau de cei care obişnuiesc să se întâlnească acolo în fiecare seară, taverne pescăreşti aparent nepretenţioase, dar costisitoare în realitate, nu atât datorită preparatelor servite cât mai ales vederii spre port şi amplasării meselor la mică distanţă de apa mării, precum şi taverne pescăreşti, extravagante şi costisitoare, destinate în special vizitatorilor din Porto Carras veniţi să-şi petreacă seara în Neos Marmaras, dar şi turiştilor cu buget de vacanţă ridicat.

Localuri preferate de amatorii de pizza şi de mâncături tip fast-food

Restaurant pescăresc situat în apropierea plajei principale a staţiunii

Restaurant familial situat în zona plajei principale

Tavernă pescărească cu vedere la port, specializată în spaghete cu homar

În alternativă, o plimbare până în Parthenonas - unicul sat tradiţional al Sithoniei aflat în conservare şi, totodată, una dintre cele mai frumoase aşezări rurale montane din Grecia de Nord, oferă posibilitatea experimentării savuroasei bucătării macedonene, într-o ambianţă familială de excepţie, la preţuri mai mult decât rezonabile.

Intrarea în localul lui Paul (Parthenonas)

Taverna tradiţională a lui Paul (Parthenonas), cu vedere la Golful Toroneos

Vedere spre insula Kelyfos din taverna lui Paul

Iubitorii dansului şi muzicii au la dispoziţie câteva cluburi, baruri şi cafenele în Neos Marmaras, Porto Carras, Nikiti şi Sarti, unde îşi pot petrece noaptea dansând până la epuizare.

Cei care doresc să cunoască câte ceva despre tradiţiile populare ale provinciei Chalkidiki, sunt invitaţi de agenţiile de turism locale să participe la o seară grecească, unde au prilejul să danseze şi să se distreze aşa cum numai grecii ştiu să o facă.

Totuşi, pentru a înţelege dragostea nemăsurată a grecilor faţă de cântecele şi dansurile lor tradiţionale, de care par să nu se sature niciodată, trebuie neapărat să asistaţi la o petrecere autentică, desfăşurată într-unul din localurile bouzoukia din Salonic, special destinate acestor manifestări.

Chiar dacă participarea la un asemenea eveniment vă poate reduce semnificativ bugetul alocat distracţiei pentru următoarele 3-4 zile, experienţa în sine merită cu prisosinţă trăită.

La urma urmei, după o noapte costisitoare la bouzoukia, puteţi petrece câteva seri asistând gratuit la spectacolul grandios oferit cu generozitate de soarele Greciei în drum spre apus.

Cu siguranţă nu veţi regreta.

Cumpărături de marcă în Chalkidiki

2009-04-02T02:15:00.000-07:00

Printre produsele tradiţionale ale provinciei Chalkidiki, care pot fi cumpărate pentru acasă, fie pentru uzul personal, fie pentru a fi oferite prietenilor şi rudelor, se numără: măslinele de Chalkidiki, ouzo, tsipouro, vinurile, brânzeturile, mierea, dulceaţa şi marmelada, ţesăturile, icoanele pictate pe lemn şi obiectele de ceramică.

Măslinele de Chalkidiki
De mii de ani măslinele de masă reprezintă o componentă de bază a dietei mediteraneene.

Bogate în minerale şi vitamine, măslinele dispun de o mare valoare nutritivă, iar datorită proprietăţilor antioxidante, pe care le prezintă, sunt la fel de benefice pentru sănătate ca şi derivatul lor, uleiul de măsline.

Cu toate că în Grecia se găsesc numeroase varietăţi de măsline, doar câteva dintre acestea întrunesc condiţiile de calitate pentru a putea fi folosite pentru consumul de masă.

Printre principalele trei varietăţi de măsline greceşti de masă, unice prin calitate, gust şi textură, se numără şi măslinele de Chalkidiki.

Măslinele de Chalkidiki reprezintă 20 % din producţia de măsline de masă a Greciei.

Acestea sunt măslinele clasice greceşti, mari, cărnoase, alungite, de culoare verde deschis, oferite consumatorilor sub diferite forme, cum ar fi: întregi, fără sâmburi, rondele, dar mai ales umplute (cu migdale, roşii uscate, ardei, usturoi, brânză).

Măslinele de Chalkidiki sunt prelucrate de peste patru decenii în fabrica Asociaţiei Cooperativelor Agricole din Chalkidiki situate în Nea Moudania.

Fructele măslinilor cultivaţi în Chalkidiki sunt de o excelentă calitate, gust şi aromă.

Printre cele mai renumite zone productive din Chalkidiki se numără: Muntele Meliton (partea de sud-vest a Sithoniei), Pallini (Kassandra), Poligiros, Ormilia, Olinthos şi Nea Moudania.

Măslinele de masă de Chalkidiki se consumă, de regulă, ca aperitiv.

Ouzo şi tsipouro produse în Chalkidiki
Ouzo - băutură alcoolică tradiţională grecească, se obţine prin distilarea boaştei de struguri, într-o instalaţie specială, numită amvikas, urmată de aromatizarea cu seminţe de anason, fenicul, mastic de Chios şi alte plante aromatice.

Ouzo nu poate fi supus procesului de învechire şi, diluat cu apă rece, se emulsionează, devenind din incolor alb-lăptos.

Amvikas

Tsipouro – băutură alcoolică incoloră şi neparfumată, cu un conţinut ridicat în alcool, este produs ca şi ouzo prin distilarea boaştei de struguri.

Procedeele de fermentare a strugurilor, modalitatea de distilare, precum şi ingredientele folosite sunt factorii determinanţi ai procesului de producţie a acestei băuturi.

Majoritatea locuitorilor peninsulei Chalkidiki obişnuiesc să producă în casă tsipouro, atât pentru consumul propriu cât şi pentru vânzare.

Ouzo şi tsipouro se consumă, în mod obişnuit, alături de aperitive (mezzes), urmate, nu de puţine ori, de diverse feluri de bază: salate, murături, peşte sărat, pastă de peşte, preparate din peşte, fructe de mare, plăcinte etc.

Vinurile provinciei Chalkidiki
Culturile de viţă de vie ale provinciei Chalkidiki din zonele Mendi, Skione, Akanthos, Muntele Athos şi Stagira, unde însuşi Aristotel deţinea o podgorie, sunt menţionate de sursele istorice încă din secolul al VI-lea Î.C.

Zona Muntelui Athos, pe teritoriul căruia se situează republica monastică cu acelaşi nume, se laudă cu o tradiţie îndelungată în producerea vinurilor nobile, dintre care Limnio, Athiri, Roditis, Grenache Rouge, Assyrtiko, Cabernet Sauvignion, Xinomavro ocupă o poziţie de top pe piaţa europeană.

La fel de apreciate sunt şi vinurile de pe domeniul Carras, de lângă Neos Marmaras, cunoscute în întreaga lume prin varietăţile: Roditis, Limnio, Cabernet Sauvignion, Cabernet Franc, Merlot, Petite Syrah, Crenache, Athiri, Asyrtiko.

Brânzeturile produse în Chalkidiki
Datorită climei, florei şi tradiţiei în creşterea animalelor, provincia Chalkidiki se poate lăuda cu brânzeturi de o excepţională calitate.

Brânza de capră, brânza Feta, caşcavalul din lapte de oaie şi capră, brânza la coşuleţ sunt doar câteva dintre specialităţile care au dus renumele peninsulei Chalkidiki în lumea întreagă.

Brânza de capră produsă în Chalkidiki este făcută din lapte cu un conţinut ridicat în proteine.

Kasseri - caşcavalul din lapte de oaie şi capră, asemănător la gust cu brânza Cedar, este un adevărat deliciu, indiferent de forma sub care este folosit (ca atare, în omlete, sandwiciuri, gratinat, prăjit sau fript pe grătar).

Kasseri este produsul folosit de greci la pregătirea renumitului SAGANAKI, care constă în prăjirea în unt a feliilor de caşcaval, urmată de stropirea cu lămâie şi, uneori, de flambarea cu coniac.

Atestată ca produs grecesc tradiţional, Feta este o brânză din lapte de oaie şi capră, garantată PDO (Protected Designation of Origin).

Aceasta înseamnă că producerea laptelui, prepararea brânzei Feta şi tratarea produsului (saramurarea) au loc într-o zonă geografică a Greciei, recunoscută pentru caracteristicile sale de excepţie, conform reţetei tradiţionale de acum 6.000 de ani.

Supranumită “brânza naţională a Greciei”, Feta acoperă cca 60 % din necesarul de brânzeturi al ţării.

Moale sau semitare, puţin sărată sau cu un gust pătrunzător, Feta este folosită sub cele mai diverse forme: ca ingredient, care intră în compoziţia plăcintelor, sufleurilor şi a altor feluri de mâncare, ca aperitiv, în salate sau, pur şi simplu, ca atare.

Brânza la coşuleţ (Paneraki), făcută din lapte de oaie şi capră, şi-a căpătat numele de la coşuleţele în care este pusă la scurs şi a cărei formă o păstrează.

Cele mai multe ferme de creştere a caprelor şi oilor se găsesc în Munţii Holomontas, situaţi în partea centrală a provinciei.

Mierea de Nikiti, Kassandra şi Arnaia
Cu o producţie anuală de 1.910 tone de miere de cea mai bună calitate şi 6.500 de apicultori înregistraţi, reprezentând o treime din numărul de apicultori ai Greciei, provincia Chalkidiki deţine de două ori mai mulţi stupi decât Marea Britanie şi de patru ori mai mulţi ca Belgia şi Danemarca.

Creşterea albinelor constituie în zonele Nikiti, Kassandra şi Arnaia una dintre principalele ramuri ale economiei locale, datorită florei apicole extrem de bogate (pini, specii de Arbutus şi Iarbă Neagră, migdali, castani şi tei), climatului favorabil (veri răcoroase şi ierni blânde) şi calităţii deosebite a mierii.

Printre cele mai apreciate tipuri de miere produse în Chalkidiki se numără: mierea de pin şi mierea de castan, care se disting prin caracteristici fizice şi chimice superioare, datorate atât climei, cât şi condiţiilor geomorfologice favorabile dezvoltării unei flore extrem de bogate.

Dulceaţa şi marmelada din Chalkidiki
Numeroasele varietăţi de fructe, cultivate pe întreg cuprinsul provinciei Chalkidiki, constituie materia primă pentru marmeladele şi dulceţurile, cu un gust uimitor, produse atât pentru piaţa internă cât şi pentru export.

Obiectele din ceramică produse în Chalkidiki
Originalitatea şi frumuseţea obiectelor din ceramică făurite de artiştii provinciei Chalkidiki fac dovada unui talent cu adevărat unic.

Obiectele, lucrate cu migală, sunt elegante, rafinat decorate cu motive florale, peşti, scoici, forme geometrice şi reprezentări mitologice, atrăgând atenţia prin culorile vii şi liniile neelaborate, de o simplitate dezarmantă.

Suvenirurile, prea puţin reprezentative pentru provincia Chalkidiki, sunt în general scumpe, fiind destinate în special turiştilor.

Neos Marmaras-Meteora şi retur

2009-03-30T01:01:00.000-07:00

Meteora, cel de al doilea centru monastic ortodox al Greciei, ca mărime şi importanţă, după Sfântul Munte Athos, se găseşte la cca 350 km sud-vest de Neos Marmaras.

Stâncile cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, care se înalţă în nord-vestul Tessaliei, între crestele Koziakas şi Antichassia, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei.

Pe vârfurile cele mai greu accesibile, fără vegetaţie, s-a înfiripat viaţa monahală încă din secolul al IX-lea.

Pentru valoarea sa creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteora este recunoscută şi ocrotită de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. Teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.

Din Neos Marmaras puteţi ajunge la Meteora fie pe cont propriu, cu autoturismul, fie prin intermediul agenţiilor de turism locale, care organizează săptămânal excursii cu autocarul, cu durata de o zi, pentru vizitarea acestui obiectiv cu adevărat unic.

Excursia cu autocarul
Costul excursiei organizate de agenţiile de turism locale, constând efectiv în: transportul dus-întors cu autocarul, vizita la două mânăstiri şi o scurtă oprire la un atelier de icoane din Kalambaka, se ridică la 45 €/persoană.

Drumul spre Meteora trece prin Salonic, Katerini, pe lângă Muntele Olimp, prin Larissa şi Trikala. Cel mai apropiat oraş de zona Meteora este Kalambaka, aflat la 5 km de mânăstiri şi la 21 de km de Trikala.

Costul biletului de intrare în fiecare mânăstire este de 2 €/persoană.

Dacă alegeţi această variantă, trebuie să aveţi în vedere faptul că timpul alocat vizitării obiectivului turistic propriu-zis, limitat la 2 ore, datorită distanţei mari dintre punctul de plecare şi cel de destinaţie, este extrem de redus, comparativ cu durata călătoriei (15 ore).

Chiar în aceste condiţii, această opţiune reprezintă totuşi o alternativă, deloc de neglijat, la transportul cu autoturismul, pentru turiştii care vor să ajungă la Meteora şi preferă experienţa la drum lung a şoferilor profesionişti unei călătorii obositoare la volanul propriei maşini sau pentru cei veniţi în Neos Marmaras cu autocarul.

Călătoria cu autoturismul
Varianta de transport cu autoturismul oferă o libertate deplină de mişcare şi, prin acesta, posibilitatea desfăşurării călătoriei după propriul program.

În plus, costurile de transport sunt substanţial reduse, ajungând, în condiţiile efectuării drumului împreună cu alte 3 persoane, cu până la 75% mai mici comparativ cu costurile de călătorie cu autocarul.

Distanţa dintre Neos Marmaras şi Kalambaka se parcurge, mergând pe ruta Nea Moudania-Salonic-Katerini-Larissa-Trikala-Kalambaka, în 4-6 ore, în funcţie de experienţa conducătorului auto şi de condiţiile de drum.

La întoarcerea de la Meteora, unde, în varianta de transport cu autoturismul, aveţi posibilitatea de a vedea nu doar două, ci cinci din cele şase mânăstiri, vă puteţi opri la 25 km de Larissa, în valea Tembi, pentru a vă închina la Biserica Agiei Paraskevi - un mic lăcaş, săpat în stâncă, care găzduieşte moaştele Agiei Paraskevi, considerată protectoarea nevăzătorilor.

Neos Marmaras – Salonic şi retur

2009-03-26T23:33:00.000-07:00

Salonic, cel de-al doilea oraş ca mărime al Greciei şi cel mai important centru economic şi cultural al regiunii Macedonia, se află situat la 135 km nord-vest de Neos Marmaras.

Indiferent dacă doriţi să vizitaţi câteva dintre numeroasele monumente istorice ale oraşului, de care, cu siguranţă, vă veţi îndrăgosti, sau doar să colindaţi marile magazine de firmă în căutare de chilipiruri, Salonic este o destinaţie turistică, care, sub nici o formă, nu trebuie ocolită.

Printre cele mai reprezentative obiective turistice, care i-au adus oraşului de pe malul golfului Thermaik recunoaşterea internaţională, se numără: Turnul Alb, Arcul lui Galerius (Kamara), Rotunda, Complexul Roman , Biserica Agios Demetrios, Statuia lui Alexandru cel Mare, Biserica Panaghia Achiropiitos, Biserica Agia Sofia, Biserica Agios Minas, Forumul Roman, Zidurile oraşului, Mânăstirea Latomos, Biserica Panaghia Chalkeon, Biserica Agios Panteleimon, Biserica Agii Apostoli, Mânăstirea Agios Nikolaos Orphanos, Mânăstirea Vlatadon, Mânăstirea Prophet Elias, Băile Bizantine, Bezesteni, Biserica Aghia Catherina, Biserica Ypapanti, Moscheea Bay Hamja, Moscheea Isaac Pasha, Bay Hamam, Teatrul Regal, Cartierul Ladadika, Centrul Mylos, Muzeul de Arheologie, Muzeul Culturii Bizantine.

Din Neos Marmaras puteţi ajunge la Salonic fie pe cont propriu, fie prin intermediul agenţiilor de turism locale, care organizează săptămânal excursii cu durata de o zi pentru vizitarea oraşului.

Dacă preferaţi varianta pe cont propriu, puteţi opta între transportul cu autobuzul şi transportul cu autoturismul.

Călătoria cu autobuzul
Autobuzele spre Salonic opresc în dreptul benzinăriei BP de la intrarea în Neos Marmaras (vis a vis de supermarketul Arvanitidis) la orele 6.00, 8.15, 15.00 şi 18.20 (cursa de ora 6.00 nu circulă duminica şi sărbătorile legale).

Transportul public în Salonic este asigurat de o amplă reţea de autobuze, care fac legătura între diferitele zone ale oraşului. Biletul standard costă 0,5 € (0,25 € pentru studenţi), dacă este cumpărat de la chioşcurile OASTH, sau 0,6 € (0,3 € pentru studenţi), dacă este cumpărat de la automatele de bilete din autobuze (atenţie, trebuie să aveţi suma fixă, pentru că automatele nu dau restul), şi trebuie validat imediat după urcare.

Acest tip de bilet permite transferul de pe o linie de autobuz pe alta, până la trei ori, în condiţiile validării fiecarei călătorii, fiind valabil timp de 70 minute de la prima utilizare, respectiv eliberare.

Călătoria fără bilet este sancţionată cu amendă, valoarea acesteia fiind de 60 de ori preţul unui bilet.

Autobuzele spre Neos Marmaras pleacă din autogara Salonic la orele: 9.15, 13.15 şi 17.15.

Călătoria cu autoturismul
In cazul în care doriţi să folosiţi maşina, este bine să alegeţi ca zi de vizită duminica.

În timpul săptămânii, traficul în Salonic este extrem de aglomerat.

Din păcate însă, pentru cei care preferă cumpărăturile, ziua de duminică, când majoritatea magazinelor sunt închise, nu este cea mai potrivită opţiune.

În rest, atenţie unde şi cum parcaţi! Parcarea ilegală se sancţionează cu amendă cuprinsă între 40-150 €, la care se adaugă confiscarea plăcuţelor de înmatriculare pentru o perioadă de 20 de zile, precum şi plata taxei de parcare pentru acest interval de timp.

Restituirea numerelor de circulaţie înaintea termenului de 20 de zile, se aprobă doar în situaţii excepţionale, dacă se face dovada că posesorul autoturismului este cetăţean străin şi se înapoiază în ţara de origine, înaintea scurgerii celor 20 de zile.

Excursia cu autocarul
Costul excursiei organizate de agenţiile de turism locale, constând efectiv în: transportul dus-întors cu autocarul, o oprire de câteva minute într-un punct de panoramă, pentru o vedere de ansamblu a oraşului, şi, pentru doritori, vizitarea unui depozit de produse din piele şi blană, se ridică la 25 €/persoană.

Dacă alegeţi această variantă, trebuie să aveţi în vedere faptul că timpul alocat pentru vizitarea obiectivelor turistice şi cumpărături, limitat la aproximativ 6 ore, este complet insuficient.

Peştera Petralona

2009-03-25T03:27:00.000-07:00

Situată la cca 78 km nord-vest de Neos Marmaras, Peştera Petralona - locul în care a fost găsit craniul celui mai vechi exemplar de Homo Sapiens de pe continentul european, Archanthropus europaeus petraloniensis, este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale peninsulei Chalkidiki.

Peştera, dezvoltată în versantul vestic al masivului calcaros Katsika, la 300 m altitudine, a fost descoperită cu cinci decenii în urmă de un locuitor al Petralonei, câştigându-şi recunoaşterea internaţională, odată cu aducerea la lumină a lui Archanthropus, în 1960.

Determinările efectuate asupra stratigrafiei peşterii, în care Archanthropus europaeus petraloniensis a fost identificat, studiul uneltelor paleolitice, precum şi diagnoza paleofaunei specifice, prezente în toate cele 34 de strate geologice, îi atribuie acestuia vârsta absolută de 700.000 ani.

Craniul, în perfectă stare de conservare, căruia îi lipseşte doar maxilarul inferior, aparţine unui bărbat, mort la etatea de 32 de ani, vârstă destul de înaintată pentru standardele acelor timpuri.

În peşteră au mai fost găsite urme fosile, aparţinând celui mai vechi foc aprins de mâna omului, datând de acum 1.000.000 ani, ceea ce demonstrează că hominizii preistorici locuiau deja în peşteră la acea dată.

Se presupune că aceştia au ales peştera ca adăpost la începutul Pleistocenului, acum 1.700.000 de ani, odată cu răcirea vremii, temperatura aerului în interiorul peşterii rămânând constantă tot timpul anului.

Printre speciile fosile de animale găsite în peşteră, alături de Archanthropus europaeus petraloniensis, se numără: lei, hiene, urşi, pantere, elefanţi, rinoceri, bizoni, căprioare, cai, cărora li se adaugă 25 de specii de păsări, 16 specii de rozătoare şi 17 specii de lilieci.

Numeroase fragmente de oase, cranii, maxilare şi dinţi de animale, precum şi unelte din silex, cuarţ şi bauxită sunt prezentate vizitatorilor în Muzeul de Antropologie, situat în apropiere.

O contribuţie deosebită la confirmarea vârstei omului preistoric descoperit în incinta peşterii Petralona au avut-o metodele avansate de fizică nucleară, aplicate asupra fragmentelor de oase, argilă, stalagmite, stalactite şi cenuşi fosilizate.

În peşteră se pătrunde printr-un tunel artificial cu lungimea de 100 m, săpat în depozitele de eroziune din versantul muntelui, care au acoperit fosta intrare naturală.

Pasarele special amenajate, străbat camerele iluminate, în care, diorame în mărime naturală, îi prezintă pe locuitorii preistorici ai peşterii încălzindu-se în faţa focurilor.

Vizitarea peşterei este permisă zilnic între ora 9 a.m. şi terminând cu o oră înainte de asfinţit (ora 8 p.m. în perioada mai-octombrie şi, respective, ora 5 p.m. în perioada noiembrie-aprilie).

Folosirea aparatelor de fotografiat şi filmat în incinta peşterei este interzisă cu desăvârşire, din motive de securitate.

Preţul biletului, care permite, pe lângă accesul în peşteră, vizitarea Muzeului de Antropologie, este de 7 €, iar pentru grupuri care depăşesc 25 de persoane 5 €.

Turul Kassandrei - digitaţia vestică a peninsulei Chalkidiki

2009-03-17T07:05:00.000-07:00

Venind dinspre Neos Marmaras, o primă oprire poate fi făcută în Nea Moudania (58 km de Neos Marmaras), cel mai important centru comercial şi, totodată, cea mai populată aşezare urbană a prefecturii Chalkidiki, a cărei capitală se află la Polygyros.

Întemeiat, ca şi Neos Marmaras, după sosirea refugiaţilor din Asia Mică, în anul 1922, oraşul-port, situat în Golful Thermaic, organizează pe timpul verii “Festivalul Sardelelor” şi “Festivalul Mării”, manifestări prin care şi-a dobândit faima în rândul turiştilor sosiţi de pretutindeni să-şi petreacă vacanţa în staţiunile Kassandrei.

După vizitarea bisericii din centru şi o raită prin magazinele de suveniruri, puteţi coborî spre port, pentru o plimbare pe faleză.

Biserica din Nea Moudania

În căutare de suveniruri, în plin centrul Nea Moudaniei

Faleza din Nea Moudania

Din portul Nea Moudania, ambarcaţiuni de mare viteză asigură transportul turiştilor între peninsula Chalkidiki şi insulele Skiathos şi Skopelos aparţinând arhipelagului Sporadelor de Nord.

Următoarea oprire, Nea Potidea (64 km de Neos Marmaras), prima aşezare de pe teritoriul Kassandrei, este renumită prin canalul care face legătura între Golful Thermaic şi Golful Toroneos, precum şi datorită ruinelor castelului situat în apropiere.

Menţionat pentru întâia dată în “Geografia” lui Strabon (65 Î.C.-23 D.C.), Canalul Potidea, având lungimea de 1.250 m, lăţimea de 40 m şi adâncimea de 8 m, datează din perioada domniei regelui Cassandru.

Dacă până în 1967, legătura dintre partea de nord a peninsulei Chalkidiki şi Kassandra se făcea cu bacul, în prezent, traseul dinspre Nea Moudania spre staţiunile turistice din Kassandra trece peste podul construit în 1970.

Canalul şi podul Potidea, a cărui înălţime este de 18 m

Ceea ce se păstrează din Castelul Potidea este un zid cu lungimea de 1.200 m, ale cărui capete se prelungesc în Golful Toroneos şi Golful Thermaic, oprindu-se în dreptul turnurilor izite din mare.

În acest fel, în momentul în care porţile castelului se închideau, accesul spre peninsulă era oprit.

Porţiune a zidului de apărare

Numele fostei colonii corintice - Potidea, care a luat parte la bătălia de la Plataea (479 Î.C.), este menţionat pe un piedestal din aramă, închinat Zeilor de către câştigători.

Cucerit de atenieni în anul 431 Î.C. şi distrus apoi în 357 Î.C. de regele Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru cel Mare, oraşul a fost refăcut din temelii în 316 Î.C. de regele Cassandru, căruia i se datorează şi construirea canalului cu rol de protecţie pentru întreaga peninsulă.

Distrus de huni în anul 540 D.C., oraşul a fost refăcut şi întărit cu un zid de apărare, amplasat de o parte şi de alta a canalului, de către împăratul bizantin Justinian.

Zidurile de apărare ale Castelului Potidea

Zidul, consolidat pe timpul ocupaţiei veneţiene, a fost restaurat patru secole mai târziu şi folosit în 1821 ca baricade pe parcursul luptelor, care au precedat câştigarea independenţei Greciei de sub dominaţia otomană.

Structuri de susţinere, cu secţiunea pătrată, evidenţiate în zidul castelului

Mergând mai departe spre sud-est, după 14 km se ajunge în Afitos (78 km de Neos Marmaras), considerat cea mai frumoasă destinaţie de vacanţă de pe coasta estică a Kassandrei.

Plaja amenajată din Afitos

Oferind o deschidere perfectă asupra Golfului Toroneos, aşezarea, care păstrează arhitectura tradiţională locală, cu case din piatră şi străduţe pietruite, atrage anual un număr mare de vizitatori.

Ridicată pe o zonă stâncoasă înaltă, de unde domină întreg Golful Toroneos, mica staţiune de vacanţă Afitos, al cărei nume - Aphitos sau Athitos, se regăseşte în istoria antică, este un loc înzestrat cu o frumuseţe naturală aparte.

Plajele cu nisip fin, săpate la baza versantului puternic învegetat, constituit din gresii calcaroase, care cantonează numeroase izvoare cu debit permanent, marea varietate de insecte, păsări şi animale sălbatice întâlnite aici, precum şi apele curate ale Mării Egee, de un verde-albăstrui, aproape ireal, constituie o adevărată încântare a simţurilor.

Marea Egee la Afitos

Pe lângă tezaurul natural de o inestimabilă valoare, pe care îl deţine, aşezarea, cu o istorie de aproape 3000 de ani, îşi impresionează vizitatorii prin aspectul tradiţional caracteristic, imprimat de casele din piatră poroasă de formă pătrată sau dreptunghiulară, cu două niveluri, şi străzile pavate cu piatră spartă.

Printre obiectivele de interes turistic prezente în zonă se numără: Templul lui Ammon Zeus, Templul lui Dionysos şi vestigiile aşezării antice Afitos.

Descoperit cu câţiva ani în urmă, Templul lui Ammon Zeus, situat în centrul oraşului antic Aphitis, la 3 km spre sud de locul în care se găseşte în prezent (în apropiere de Kallithea), constituia un sanctuar închinat zeilor Ammon şi Dionysos.

Templul, care îmbina elemente arhitectonice ale stilurilor ionic şi doric, a fost distrus după invazia perşilor, apoi consolidat de Nero pe timpul ocupaţiei romane.

În perioada bizantină timpurie, întreaga structură a edificiului a fost utilizată ca material de construcţie pentru ridicarea unei mici mânăstiri închinate Sfântului Pantelimon.

Pe locul actualei biserici a Sfântului Pantelimon din Afitos – o clădire de mici dimensiuni, decorată cu picturi murale neoclasice, datând din secolul al XIX-lea, a fost construită în perioada paleocreştină o a doua biserică.

Nu departe de Templul lui Ammon Zeus, a fost găsit capul unei statui reprezentându-l pe Dionysos, precum şi cioburi de vase pictate în culori închise datând din secolul al VI-lea, cu inscripţii dedicate lui Dionysos şi altor zeităţi.

Săpăturile efectuate în ultimii ani în zonele de nord şi de sud ale localităţii, precum şi la sud-vest de Koutsomilos, au scos la iveală un vast aşezământ antic, constituit din case de piatră, cu încăperi spaţioase, prevăzute cu vatră de făcut focul, spaţiu de depozitare şi loc de gătit, precum şi un cimitir cu morminte bogat împodobite datând din secolele 6 Î.C.-4 Î.C., care indică existenţa unei clase sociale urbane înstărite în timpul perioadei arhaice.

Începând cu jumătatea lunii iulie şi până la finele lunii septembrie, Afitos găzduieşte un festival de artă, creaţie artistică şi tradiţie populară, pe parcursul căruia muzica, teatrul, dansul, producţiile cinematografice, pictura, sculptura şi olăritul se află la loc de cinste.

Liniştea aşezării tradiţionale şi plajele mirifice, lungi şi nisipoase, situate într-un cadru natural de excepţie, fac din Afitos o staţiune de vacanţă extrem de solicitată în timpul sezonului estival.

Următoarea oprire, Kallithea, unde se ajunge după numai 4 km spre sud-est, este o destinaţie estivală modernă, aglomerată şi zgomotoasă.

Dispunând de o infrastructură hotelieră foarte bine dezvoltată şi de numeroase restaurante, taverne, baruri şi cluburi, Kallithea este renumită pentru viaţa de noapte extrem de activă.

Plajele din Kallithea, curate şi nisipoase, sunt înţesate de baruri, în care muzica asurzitoare este cea mai bună dovadă că lumea se distrează pe cinste.

Plaja din Kallithea

Binecuvântată cu o frumuseţe naturală desăvârşită şi dispunând de o moştenire istorică acumulată pe parcursul a trei milenii, aşezarea cu 500 de locuitori permanenţi constituie, totodată, punctul de plecare ideal spre celelalte obiective arheologice şi istorice ale Kassandrei.

Casă tradiţională, Kallithea

Verdele turcoaz al mării contrastează pregnant cu nisipul albicios

La 10 km spre sud de Kallithea (92 km de Neos Marmaras) se află Polychrono, o aşezare renumită atât prin plajele întinse pe nu mai puţin de 7 km lungime, distinse cu „Steagul Albastru” pentru calitatea mediului, cât şi prin infrastructura turistică şi viaţa de noapte.

Plajele întinse ale staţiunii Polychrono

Orăşelul cu peste 1000 de rezidenţi permanenţi constituie o combinaţie încântătoare de nou şi vechi.

Casele tradiţionale robuste, cu acoperişuri roşii, împodobite ca de sărbătoare cu ghirlande ciclam de Bougenvillea, contrastează în mod plăcut cu construcţiile noi din zona plajei, menite să asigure vizitatorilor confortul necesar unei vacanţe lipsite de griji.

Promenada din Polychrono

Plaja cu nisip fin şi pietricele din faţa promenadei înţesate cu cafenele, baruri şi taverne este ideală pentru familiile cu copii, iar apa mării, extrem de limpede, bună pentru înot şi snorkelling.

Plaja din dreptul promenadei

O plimbare după masă pe străduţele pavate cu piatră cubică din centru sau pe malul lacului „Mavrobara”, situat în pădurea de pini din partea de sus a aşezării, nu poate fi decât binevenită.

Trecând prin Hanioti şi Pefkohori fără oprire, şi mergând apoi direct spre sud, peste o culme bogat învegetată, cu livezi de măslini şi plantaţii de viţă de vie, după 13 km se ajunge în Agia Paraskevi (105 km de Neos Marmaras).

În apropiere de Agia Paraskevi, aşezare cunoscută pentru izvoarele cu apă termală prezente în zonă, se află complexul de vacanţă Akritas Ef Zin, o destinaţie turistică mai puţin cunoscută, dar care merită cu prisosinţă o oprire de cel puţin 30 de minute.

Amplasat în cel mai înalt punct al Kassandrei, la 3 km de centrul SPA din Agia Paraskevi, complexul Akritas Ef Zin, care acoperă o suprafaţă de 1.200 mp, dispune de spaţii de cazare ample (vile şi apartamente de lux) de o frumuseţe cu totul aparte, piscine în aer liber, restaurant, cafenea şi cramă, care garantează vizitatorilor o vacanţă de neuitat.

Vilele complexului Akritas Ef Zin

Panorama oferită asupra Mării Egee de restaurantul complexului

Arhitectura ansamblului de vile constituie o combinaţie unică între simplitate şi lux, realizată prin intermediul materialelor naturale (piatră, lemn şi metal), perfect integrate în peisaj.

Rezultatul combinaţiei dintre piatră, metal şi lemn

Simplitate şi eleganţă

Clădirile cu două niveluri, destinate petrecerii vacanţei, impresionează nu doar prin estetica deosebită ci şi prin funcţionalitate.

Crama, o surpriză extrem de plăcută pe care proprietarii complexului o oferă vizitatorilor, conţine 980 de mărci de vinuri selecţionate, provenite din 120 dintre cele mai renumite podgorii ale Greciei.

Una dintre încăperile cramei

Amvikas, instalaţia de distilare a alcoolului

După admirarea elegantelor vile ale complexului Akritas Ef Zin şi vizitarea cramei, de unde pun pariu că nu veţi pleca cu mâna goală, următoarea oprire este Siviri, aşezare situată la 33 km de Agia Paraskevi, pe coasta vestică a Kassandrei.

Deşi cea mai mică şi mai liniştită dintre aşezările tradiţionale ale Kassandrei, Siviri este renumită pentru manifestările organizate de mai bine de 15 ani, în perioada iulie-august, în cadrul „Festivalului Kassandra” – unul dintre cele mai importante evenimente cultural-artistice ale Greciei, cât şi pentru plajele lungi, cu nisip fin, săpate în ţărmul stâncos, puternic împădurit.

Plaja din Siviri, săpată în ţărmul stâncos

Ultima oprire, făcută la 27 km după Siviri, via Kallithea, Afitos şi Nea Fokea, este Sani, o staţiune de vacanţă exclusivistă, situată pe coasta de vest a Kassandrei.

Replica la scară redusă a complexului de lux Porto Carras din Sithonia, complexul hotelier Sani, care acoperă o suprafaţă de cca 480 ha, dispune de 4 hoteluri de categoria L (lux), 16 restaurante, 15 baruri şi cafenele, săli de conferinţe şi evenimente, 2 centre SPA, centru de sănătate şi înfrumuseţare, centru comercial, port privat pentru 215 ambarcaţiuni, cu lungimea maximă de 24 m, centru de scufundări, precum şi de 7 km de plaje imaculate, distinse de Fundaţia „Educaţie pentru Mediu în Europa” cu „Steagul Albastru”.

Plaja complexului hotelier Sani

Plaja distinsă cu "Steagul Albastru" şi pădurea care adăposteşte o rezervaţie ecologică

Complexul cuprinde şi o rezervaţie ecologică, care include o pădure de pini, adăpostind numeroase specii de păsări ocrotite prin lege.

O alternativă la cazarea în hotelurile staţiunii o constituie campingul „Blue Dream”, situat în apropiere, care oferă condiţii de amplasare a cortului pentru 7,5 €/zi, la care se adaugă costul parcării (3,5 €/zi) şi costul de ocupare a cortului (7,5 €/zi/persoană).

Din Sani, unde turul Kassandrei ia sfârşit, drumul spre Neos Marmaras, trece prin Nea Fokea, Nea Potidea şi Nea Moudania, şi se continuă pe şoseaua de coastă dintre Kassandra şi Sithonia, prin Gerakini, Psakoudia, Metamorfossi şi Nikiti, pe acelaşi traseu folosit la plecare.

Muntele Athos în varianta turistică

2009-03-12T01:51:00.000-07:00

Văzute de la bordul ambarcaţiunilor, care se deplasează până la cca 500 m distanţă de ţărmul peninsulei cu nume sfânt, opt mânăstiri bizantine din lungul coastei vestice a Muntelui Athos se dezvăluie cu generozitate privitorilor sosiţi din toate colţurile lumii special pentru a le admira: Dochiaru, Xenofont, Sfântul Panteliomon, Xiropotamu, Simonpetra, Grigoriu, Dionisiu şi Sfântul Pavel.

Adevărate comori ale Ortodoxiei, reunite într-un tezaur cultural unic, mânăstirile athonite, întemeiate în perioada bizantină şi întreţinute, pe timpul stăpânirii otomane, preponderent din daniile făcute secole de-a rândul de domnitorii Ţării Româneşti şi Moldovei, sunt cunoscute mai mult prin valoarea de simbol spiritual-creştin pe care o reprezintă, decât prin monumentalitatea pe care o înfăţişează.

Asemeni unor fortificaţii medievale, înconjurate de ziduri puternice de apărare, adăpostind între ele biserica, paraclisele, aghiazmatarul, trapeza, chiliile şi clădirile administrative, cele opt aşezăminte sfinte, cu drepturi egale în conducerea statului autonom Athos, se constituie în opt ansambluri monahale de mari dimensiuni, cu caracteristici distincte, alcătuite din construcţii ridicate în perioade şi stiluri arhitectonice diferite.

Majoritatea mânăstirilor au turnuri, construite în interiorul zidurilor de apărare sau în cel mai înalt punct al aşezării, servind ca puncte de observaţie împotriva atacurilor sau ca loc de refugiu pentru monahi, când mânăstirile erau ocupate de jefuitori.

Acestea sunt structuri paralelipipedice cu baza pătratică, prevăzute cu scară interioară şi creneluri la partea superioară.

Turnurile Mânăstirii Xenofont

Alte turnuri au fost construite în zona porturilor naturale din faţa mânăstirilor, deasupra clădirilor în care sunt depozitate ambarcaţiunile.

Chiliile, încăperi de mici dimensiuni, de formă rectangulară sau pătrată, având destinaţia de locuinţe monahale individuale, iau parte la alcătuirea unor structuri masive, construite din piatră sau cărămidă, cu mai multe niveluri, în care accesul se face prin coridoare lungi, acoperite.

Bisericile mânăstirilor, construite în acelaşi stil caracteristic, prezintă toate cele trei părţi de bază ale bisericilor ortodoxe: pronaos, naos şi altar.

Biserica Mânăstirii Dochiaru

Dacă până în 1923, pronaosul bisericilor din mânăstirile athonite era dublu (pronaos interior şi exterior), aşa cum se prezintă pronaosul din biserica Mânăstirii Dionisiu, după această dată unul dintre elementele pronaosului a fost înlocuit printr-o deschidere spaţioasă, prevăzută cu două coloane, situată între pronaos şi naos.

Modelul de bază al arhitecturii athonite a fost urmat până şi de bisericile din perioada postbizantină.

Excepţie face biserica construită în secolul al XIX-lea cu fonduri ruseşti în Mânăstirea Sfântul Pantelimon, care deşi păstrează modelul tradiţional al bisericilor de tip athonit, preia de la arhitectura bisericească rusească două dintre trăsăturile sale caracteristice, şi anume dimensiunile generoase şi domurile.

Biserica Mânăstirii Sfântul Pantelimon

După biserică, trapeza este cea mai importantă construcţie din alcătuirea mânăstirilor athonite. Trapezele sunt spaţii generoase, cu mese lungi, la care întreaga comunitate venită de la Sfânta Liturghie îşi are locul. Pereţii acestora sunt acoperiţi cu fresce, a căror temă centrală este Cina cea de Taină.

Trapezele sunt înconjurate de clădiri auxiliare, adăpostind bucătăria, brutăria, cămările şi crama.

În Mânăstirile Dionisiu, Dochiaru şi Xenofont trapeza comunică cu biserica printr-un portic.

În fiecare mânăstire se găsesc mai multe paraclise, închinate Mântuitorului, Maicii Domnului şi diferitor sfinţi, unele încorporate bisericilor (dedicate venerării unor sfinte moaşte), altele amplasate în turnuri, chilii sau prezente ca structuri independente în curtea interioară sau lângă porţile mânăstirilor.

Arhitectura clădirilor destinate adăpostirii ambarcaţiunilor, amplasate în porturile naturale din dreptul mânăstirilor, este extrem de interesantă.

Aceste construcţii, prevăzute cu turnuri de apărare, completează tabloul arhitectural impresionant al mânăstirilor athonite de pe coasta vestică a Sfântului Munte.

Clădirea bărcilor, prevăzută cu turn (Mânăstirea Simonpetra)

Toate cele 8 mânăstiri cuibărite de mai bine de un mileniu în coasta Muntelui Binecuvântat de Fecioara Sfântă, au fost refăcute din temelii şi întreţinute prin donaţiile domnitorilor şi boierilor din Ţara Românescă şi Moldova, acestea depăşind ca importanţă orice alte contribuţii slave sau bizantine.

Alexandru Lăpuşneanu rezideşte în întregime biserica, turnurile, zidurile de apărare şi chiliile din incinta Mânăstirii Dochiaru (1552-1568), iar doamna Ruxandra, soţia domnitorului, donează aceleeşi mânăstiri impresionanta sumă de 165.000 aspri de argint, cea mai mare donatie facută vreodată de domnii români Muntelui Athos.

După Ştefan cel Mare, cei mai mari ctitori ai Mânăstirii Xenofont au fost boierii Craioveni (Barbu Banu, Danciu Vornicu, Pârvu şi Radu), Radu Şerban, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu şi domnii fanarioţi, până la Matei Racoviţă (1763).

Cel mai mare ctitor român al Mânăstirii Sfântul Pantelimon este domnul Moldovei Scarlat Callimachi (1812-1819), care zideşte din temelii biserica centrală, trapeza mare proiectată pentru 1000 de monahi, clopotniţa şi o parte din corpul chiliilor.

Mânăstirea Hiropotamu este refăcută prin contribuţia domnitorului Alexandru Lapuşneanu, care rezideşte biserica şi reface trapeza mare.

Mânăstirea Simonpetra este refăcută integral de Mihai Viteazu dupa incendiul din 1580.

Ştefan cel Mare, cel mai mare ctitor al Mânăstirii Grigoriu, zideşte din temelii biserica şi întreaga incintă a mânăstirii în 1497.

In anul 1500, acesta donează mânăstirii 24.000 aspri pentru cumpărarea unui metoc, iar mai târziu Ştefăniţă Vodă (1517) şi Alexandru Lăpuşneanu (1553) continuă daniile înaintaşului lor.

Mânăstirea Grigoriu

Între anii 1515-1520, Neagoe Basarab reface din temelii biserica, chiliile şi întreaga incintă a Mânăstirii Dionisiu şi donează un chivot de aur şi argint, unul dintre cele mai frumoase şi pretioase obiecte de arta din tot Athosul. Intre anii 1546-1548, biserica si trapeza mânăstirii sunt pictate prin contribuţia domnitorului Petru Rareş şi a doamnei Elena.

Mânăstirea Dionisiu

În Mânăstirea Sfântu Pavel, Ştefan cel Mare construieşte un baptisteriu, renovează biserica şi construieşte un apeduct, Neagoe Basarab ridică turnul de aparare şi zidurile de incintă, iar Constantin Brâncoveanu construieşte paraclisul "Sfinţii Împaraţi Constantin şi Elena" şi reînnoieşte chiliile mânăstirii.

Mânăstirea Sfântul Pavel

Tezaurul de o inestimabilă valoare istorică, culturală şi artistică, pe care mânăstirile athonite de pe coasta de vest a Muntelui Sfânt îl constituie, prin odoarele moştenite şi păstrate cu grijă în decurs de un mileniu, cuprinde:

fresce cu caracter religios: frescele care împodobesc pereţii bisericilor din mânăstirile Dionisiu (1546) şi Dochiaru (1548), realizate de pictorul cretan Tzortzis, frescele din biserica veche a Mânăstirii Xenofont şi din paraclisul Sfântului Gheorghe din Mânăstirea Sfântul Pavel, pictate de Andonis, remarcabile prin frumuseţe şi valoare, frescele din trapeza şi paraclisele Mânăstirii Dionisiu, pictate de Makarios în 1615.

icoane făcătoare de minuni: : „Gorgoepicusa” sau “Grabnic-Ascultătoarea”, a doua ca renume şi valoare dintre icoanele făcătoare de minuni din Sfântul Munte, pictată în frescă, pe unul din pereţii exteriori ai trapezei Mânăstirii Dochiaru, în perioada restaurării bisericii de către Alexandru Lăpuşneanu; icoana Maicii Domnului numită „Povăţuitoarea” („Hodeghetria”), icoana Sfântului Gheorghe (mozaic pe lemn, sec. XII) şi icoana Sfântului Dimitrie (mozaic pe lemn, sec. XII) din Mânăstirea Xenofont, considerate importante opere de artă; icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de “Pantanasa”, dăruită de Maria Asanina Paleoloaga (mama domnului Bogdan al Ţării Moldovei), din Mânăstirea Grigoriu; icoana Sfântului Pantelimon din mânăstirea cu acelaşi nume, icoanele din Mânăstirea Grigoriu, pictate de artistul cretan Theophanes în secolul al XVI-lea şi cele din Mânăstirea Dionisiu, pictate de Euphrosynos.
moaşte sfinte: părticele din trupurile Sf. Haralambie, Sf. Mercurie, capul Sf. Teodor, capul Sfântului Pantelimon, părticele din moaştele Sfântului Iosif, păzitorul Sfintei Fecioare, o părticică din moaştele Sfântului Apostol Toma, o bucată din piatra de pe mormântul Domnului, o bucată din lemnul Crucii Domnului îmbrăcată în argint, un deget al Sf. Vasile cel Mare, capul Sf. Axentie, o bucată din moaştele Sf. Salomeia, bucăţi din faşa şi scutecele Domnului, parte din darurile care le-au adus magii la naşterea Domnului, părticele din moaştele Sf. Pantelimon, ale Sf. Grigore Teologul, ale Sf. Dionisie şi ale Sf. muceniţe Fotini Samarineanca, mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, un dinte al Sf. Hristofor, părticele de la Sf. evanghelist Luca, o bucată din trestia pe care Irod i-a dat-o spre batjocură Mântuitorului, o cutie de argint cu darurile aduse de magi Domnului la Vitleem, precum şi părticele din sfintele moaşte de la Constantin cel Mare, Sf. Silvestru, Sf. Haralambie, Sf. Trifon, capul Sf. Teodor Stratilat, piciorul Sf. Grigore Teologul şi alţii.

biblioteci înţesate de manuscrise vechi: peste 60.000 de volume tipărite şi 4.500 de manuscrise, dintre care 161 pe pergament, datând din secolele XI-XVIII-lea, cărţi rare şi manuscrise de muzică religioasă veche.

Acestora li se adugă numeroase miniaturi şi artefacte îmbrăcate în aur şi pietre preţioase, dăruite de împăraţii bizantini, slavi şi români

O adevărată întoarcere în timp şi spaţiu, experienţa apropierii de sfintele mânăstiri ale Muntelui Athos, te încarcă pe viaţă cu harul şi Energiile sale necreate.

Posibilităţi de vizitare

Pentru vederea de la distanţă a mânăstirilor de pe coasta vestică a peninsulei Athos, agenţiile de turism locale organizează excursii cu vaporul, cu durata de aproximativ 6 ore, cu plecare din portul Ormos Panagias, escală 2 ore în Ouranopolis şi retur.

Costul excursiei, care variază între 40 şi 50 €, include transportul de la hotel până în portul Ormos Panagias şi din port la hotel, precum şi posibilitatea vizionării pe vapor a unui spectacol de muzică şi dansuri tradiţionale greceşti.

Distanţa din Neos Marmaras până în Ormos Panagias este de cca 22 km, astfel încât turişii sosiţi în vacanţă cu autoturismul pot efectua excursia pe cont propriu, din Ormos Panagias urmând să achiziţioneze doar biletele pentru călătoria cu vaporul.

Pe parcursul călătoriei se pot vedea 8 din cele 10 mânăstiri de pe coasta vestică a Muntelui Sfânt, de la 500 m distanţă faţă de ţărm, şi asculta prezentarea sumară a ghidului în limbile engleză, germană, rusă şi română.

Muntele Athos

2009-03-09T07:02:00.001-07:00

Muntele Athos sau Agios Oros este cea mai veche comunitate monahală din lume, în care s-a definit învăţătura dogmatică a Bisericii Ortodoxe privind Energiile necreate şi s-a făurit Filocalia rugăciunii neîntrerupte.

Închinat de Maica Domnului monahilor şi sihaştrilor doritori de mântuire în post şi rugăciune, muntele scăldat de apele Mării Egee este un ţinut binecuvântat, desprins de lume de mai bine de un mileniu.

Datorită poziţiei geografice privilegiate - pe o peninsulă cu lungimea de 40 km şi lăţimea cuprinsă între 8 şi 10 km, străbătută de un lanţ muntos, care se termină spre sud cu vârful stâncos al Athosului (2033 m), monahismul a găsit în Muntele Sfânt un loc “ales” pentru izolare, într-o lume a liniştii şi reculegerii, în care dăinuie, sub formă sihăstrească, dinainte de întemeierea primei mănăstiri chinoviale, în perioada bizantină.

Neîntinat de contactul cu lumea exterioară, Muntele, care se înalţă din mare, este tulburător prin frumuseţe şi puritate, cu văi şi defileuri înverzite, vârfuri semeţe acoperite de păduri mediteraneene de pini, chiparoşi, măslini sălbatici şi dafini, izindu-se printre ravine prăpăstioase, şi izvoare cu apă cristalină curgând domol pe sub stejari şi castani umbroşi.

In acest cadru natural fără de prihană, se profilează, fie căţărate pe versanţi în cele mai îndrăzneţe poziţii, fie aşezate la vedere în apropiere de ţărm, siluetele impunătoare ale mânăstirilor, împrejmuite de livezi de măslini de un verde-argintiu.

Impresionante prin dimensiuni şi stilurile architectonice etalate, mânăstirile athonite se constituie într-un tezaur cultural unic al Ortodoxiei, de o inimaginabilă valoare, prin odoarele moştenite şi păstrate cu grijă secole de-a rândul.

Fresce cu caracter religios, mozaicuri extrem de rare, biblioteci înţesate de manuscrise vechi, icoane făcătoare de minuni, miniaturi, artefacte îmbrăcate în aur şi pietre preţioase, daruri primite de la împăraţii bizantini, slavi şi domnitorii români, moaşte sfinte şi, mai presus de toate, o bucată din lemnul Sfintei Cruci alcătuiesc cea mai vastă colecţie de artă creştină din lume, acumulată în decurs de 1000 de ani.

În Sfântul Munte Athos, care are statutul de republică monahală, cu regim administrativ autonom în cadrul Greciei din 1926, îşi caută mântuirea în prezent aproximativ 1.500 de călugări ortodocşi, în 20 de mânăstiri mari, zise împărăteşti, 12 schituri şi un număr necunoscut de comunităţi monastice mici şi sihăstrii (kellia, kalyves, kathismata şi hesychasteri).

Această republică monahală autonomă, a cărei capitală se află la Careia, este condusă de un Areopag restrâns, format din reprezentanţii celor 20 de mânăstiri, în frunte cu 4 epistaţi, care reprezintă puterea executivă.

În Careia îşi are reşedinţa guvernatorul civil. Accesul în Sfântul Munte se face exclusiv prin portul Dafne. Comunicarea şi aprovizionarea se pot face, de asemenea, prin porturile Ouranopolis şi Ierissos.

Organizarea vieţii monahale în Muntele Sfânt este bazată pe regulile cuprinse în cele şapte typikoane (statute), datând din perioada 971-1810 şi ratificate de Conferinţa de la Laussane în 1923.

Viaţa şi practicile religioase de zi cu zi ale călugărilor se desfăşoară strict după regulile bizantine, nemodificate de-a lungul secolelor.

De aceea, pătrunderea în Sfântul Munte echivalează, fără a exagera, cu o întoarcere în timp, în adevăratul sens al cuvântului.

Calendarul Iulian este folosit şi în prezent, astfel că data este decalată cu 14 zile faţă de restul lumii. La răsăritul soarelui, ceasurile indică ora 1.00, iar la apus, acele se opresc în dreptul numărului 12.

Viaţa monahală în Muntele Sfânt urmează stilurile cenobitic, idioritmic şi solitar. Din cele 20 de mânăstiri mari, 11 au stilul de viaţă cenobitic, iar restul de 9 urmează stilul idioritmic.

Aşezămintele româneşti, ca si cele ruseşti, sunt organizate cenobitic, cu exceptia schitului Lacu şi a sihăstriilor.

Organizarea cenobitică presupune o viaţă comunitară.

Călugării nu au avere personală, locuiesc în chiliile din incinta mănăstirii şi se roagă, muncesc şi mănâncă împreună la trapeză. Ei sunt subordonaţi stareţului care se îngrijeşte de toate problemele comunităţii monahale pe care o conduce.

Călugării se trezesc la o oră după miezul nopţii ca să se roage, la început singuri în chiliile lor, apoi împreună în biserică, unde rămân până când se luminează de ziuă.

Masa este urmată de rugăciuni, după care călugării se retrag pentru a aduce la îndeplinire sarcinile primite de la stareţul mânăstirii. Nimeni nu este scutit de muncă, nici măcar stareţul însuşi.

Spre seară, călugării se adună din nou în biserică pentru liturghia de seară (esperinos), apoi merg la masă. După ultima liturghie (apodeipnon), porţile mânăstirii se inchid, iar călugării se întorc în chili, unde citesc şi se roagă până adorm.

In organizarea idioritmică, călugării au avere şi gospodării proprii, aşezate în preajma bisericii mănăstirii, dar în afară de incintă. Dacă din punct de vedere material sunt independenţi, călugării cu organizare idioritmică trăiesc totuşi în comunitate în timpul slujbelor la biserică.

Şi aceste mănăstiri sunt conduse de un stareţ, care veghează la buna desfăşurare a disciplinei şi împlinirii îndatoririlor faţă de biserică a monahilor din mănăstirea respectivă.

În mânăstirile idioritmice, precum şi în schituri, călugării îşi organizează timpul după nevoile personale, dedicându-l rugăciunii şi muncii. Ei se întrunesc doar la liturghia de duminică şi la sărbători. În zilele obişnuite, călugării se roagă în paraclise, în propria chilie sau sihăstrie.

Cele 20 de mânăstiri athonite cu drepturi egale, care conduc tot Muntele Sfânt, sunt următoarele: Mânăstirea Marea Lavră, Mânăstirea Vatoped, Mânăstirea Iviron, Mânăstirea Hilandar, Mânăstirea Dionisiu, Mânăstirea Cutlumus, Mânăstirea Pantocrator, Mânăstirea Xiropotamu, Mânăstirea Zografu, Mânăstirea Dochiariu, Mânăstirea Caracalu, Mânăstirea Fileteu, Mânăstirea Simonos Petra, Mânăstirea Sfântul Pavel, Mânăstirea Stavronichita, Mânăstirea Xenofont, Mânăstirea Grigoriu, Mânăstirea Esfigmenu, Mânăstirea Sfântul Pantelimon şi Mânăstirea Constamonitu.

Dintre acestea, 17 sunt mânăstiri greceşti, una rusească, una bulgară şi una sârbă.

Monahii români aghioriţi, a căror prezenţă în sihăstriile răspândite în tot cuprinsul Muntelui Sfânt este atestată documentar încă din secolul al IX-lea, nu deţin până în prezent o mânăstire împărătească proprie, asemeni grecilor, sârbilor, ruşilor sau bulgarilor.

În ciuda ajutoarelor aduse secole de-a rândul de domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei, depăşind ca însemnătate orice ajutoare slave sau bizantine, singurele aşezăminte româneşti din Muntele Sfânt sunt Schiturile Podromu şi Lacu, în care nevoiesc 58 de călugări.

Schitul Prodromu aparţine Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre, în timp ce Schitul Lacu aparţine de Mănăstirea Sfântul Pavel.

Intrarea pe teritoriul Sfântului Munte Athos, privilegiu aparţinând exclusiv bărbaţilor, presupune obţinerea unui permis de vizitare (diamoneterion), de la Biroul Pelerinilor, cu sediul în Salonic.

Permisul, care se ridică de la Biroul din Ouranopolis, cu o zi înaintea plecării spre Sfântul Munte, permite vizitarea unei singure mânăstiri, pentru care se face rezervare, şi este valabil patru zile calendaristice.

Numărul de permise eliberate zilnic de Biroul Pelerinilor pentru Muntele Athos pentru creştinii ortodocşi este de 120.

Accesul în Sfântul Munte se face exclusiv la bordul unor ambarcaţiuni, care pleacă din Ouranopolis la ora 9.45 spre Dafne, portul de unde se ajunge la mânăstirile Zografu, Dochiaru, Xenofont şi Sfântul Pantelimon.

Din Dafne, pelerinii care deţin permis de vizitare pentru mânăstirile Simonpetra, Grigoriu, Dionisiu, Sfântul Pavel şi schitul Sfânta Ana îşi continuă drumul la bordul unei alte ambarcaţiuni.

Accesul în mânăstirile Esfigmenu şi Vatopedu se face prin portul Ierissos.

Legătura între portul Dafne şi Careia, capitala Muntelui Athos, este asigurată de un autobuz, iar din Careia pelerinii au la dispoziţie microbuze pentru a ajunge la mânăstirile sau schiturile pe care doresc să le viziteze.

La intrarea în mînăstire, pelerinii sunt întâmpinaţi cu Loukoumi (rahat turcesc), raki (o băutură alcoolică făcută în casă), cafea grecească şi apă rece.

La ora 4 dupăamiază iau parte la vecernie, alături de întreaga comunitate monahală, după care, conduşi de stareţ, se îndreaptă spre trapeză, pentru masa de seară.

După masă, pelerinii intră în biserică să se închine la icoanele făcătoare de minuni şi la moaştele sfinte, reprezentând odoarele nepreţuite ale fiecărei mânăstiri.

Pentru cei mai mulţi dintre pelerini, slujba de utrenie, săvârşită la ora 4 dimineaţa, rămâne una dintre experienţele cele mai copleşitoare trăite pe parcursul vizitei în Muntele Sfânt.

Atmosfera încărcată de misticism, generată, în penumbra din interiorul bisericii, de incantaţia tulburătoare venită parcă de dincolo de spaţiu şi timp, amplificată de mirosul dulceag de mir din aer, face ca adevărata frumuseţe a Athosului să transpară pelerinilor, iar sufletul acestora să se înalţe spre ceruri purificat.

Fericiţi cei care pot pătrunde taina Sfântul Munte.

Ouranopolis, graniţa cu Muntele Athos

2009-03-03T05:06:00.001-08:00

Situat în afara graniţei cu republica monahală Muntele Athos, Ouranopolis reprezintă poarta spre Grădina Maicii Domnului, cum este supranumit Muntele Sfânt, şi, totodată, singura aşezare laică de pe cuprinsul digitaţiei estice a Peninsulei Chalkidiki.

“Oraşul ceresc” (traducerea numelui propriu Ouranopolis), cu cele aproximativ 100 de case, îngrămădite în jurul turnului bizantin, zecile de hoteluri, taverne şi magazine de suveniruri, constituie în prezent o pitorească destinaţie de tranzit pentru milioane de pelerini, călugări şi turişti, animaţi de dorinţa de a vedea impunătoarele mânăstiri de pe Muntele Sfânt, dar şi un loc de petrecere a vacanţei în milocul naturii pure, de o frumuseţe cuceritoare.

Casele, nu mai înalte de două niveluri, tencuite în alb, cu acoperişuri roşii de ţiglă şi balcoane de lemn, străduţele înguste pietruite, împodobite cu ghivece de muşcate şi garoafe, de toate culorile, micuţa biserică cu clopotniţă proprie şi nartex de lemn, amplasată în centru, imprimă aşezării scăldate pe două laturi de apele limpezi ale mării un farmec cu totul aparte.

Principalul reper al aşezării îl reprezintă turnul bizantin, cea mai impunătoare structură monumentală din Chalkidiki, construită în secolul al XIV-lea prin strădania mânăstirii Vatopedu.

Turnul a fost incendiat în 1821 şi restaurat puţin după 1865, odată cu construirea unor anexe (o presă pentru producerea uleiului de măsline, un cuptor, grajduri, un atelier de fierărie şi două clădiri care adăposteau muncitorii civili), dintre care se mai păstrează doar turnul, atelierul de fierărie şi casele lucrătorilor.

În 1922, ca soluţie la problema găsirii unor teritorii pe care refugiaţii din Caesaria şi Propontida să se poată stabili definitiv, guvernul elen a decis confiscarea domeniului mânăstiresc din jurul turnului Ouranopolis. Foştii negustori şi ţesători de covoare au locuit în clădirile mânăstireşti abandonate până la construirea primelor case.

Din 1922, turnul, folosit până atunci ca locuinţă pentru administratorii călugări ai fermei, a oferit adăpost timp de 10 ani unei familii de scriitori, formată dintr-o australiancă şi un scoţian, ajunşi în zonă la scurt timp după sosirea refugiaţilor din Caesaria şi Propontida.

Aceştia au sprijinit tânăra comunitate prin asigurarea asistenţei medicale şi aprovizionarea cu medicamente, precum şi prin încurajarea producereii de covoare ţesute manual, meşteşug adus de refugiaţii din Asia Mică.

În 1928, în zonă se formase deja o mică comunitate cu 90 de case, numită Prosforion, aparţinând administrativ oraşului Ierissos.

În 1946, numele aşezării a fost schimbat în Ouranopolis, drept referire la oraşul antic cu acelaşi nume, devenind astfel o aşezare cu drepturi depline.

Despre turnul antic din Ouranopolis, căruia i se datorează denumirea actualei aşezări de la graniţa cu Muntele Athos, nu se cunosc prea multe lucruri.

Este sigur că a fost ridicat în jurul anului 300 Î.C. de către Alexarhos, fratele regelui macedonean Cassandru, dar poziţia exactă a acestuia a rămas, până în prezent, necunoscută.

Turnul înalt din piatră, cu ferestre înguste la partea superioară, stă mărturie, de peste şase veacuri, atacurilor piratereşti din apropierea Muntelui Athos.

Intrarea în turn se face printr-o curte exterioară şi o uşă masivă de lemn, consolidată cu ţinte metalice.

O scară abruptă duce la etajele superioare, unde două balcoane din lemn stau agăţate într-o poziţie precară de zidurile exterioare.

Aici se găseşte o capelă de mici dimensiuni, iar vulturul bizantin cu două capete săpat în piatra de la etaj demonstrează vârsta clădirii.

Capela a fost utilizată de localnici cu mult timp înainte ca biserica să fie construită.

Complet restaurat, turnul bizantin funcţionează în prezent ca muzeu al antichităţilor creştine din Chalkidiki, găzduind ocazional expoziţii ale artiştilor locali.

Promenada din zona portului, în lungul căreia se înşiruie restaurante şi cafenele, oferă privirii spectacolul grandios al îmbarcării şi debarcării a sute şi mii de vizitatori odată, sosiţi din toate colţurile lumii.

Din Ouranopolis pleacă zilnic numeroase ambarcaţiuni spre Muntele Athos.

Fericiţii posesori ai permisului de rezidenţă (diamoneterion) pentru o vizită de 4 zile la una dintre mânăstirile Sfântului Munte pornesc spre portul Dafne la bordul unui vaporaş, care pleacă din Ouranopolis la ora 9.45.

Excursiile organizate pentru turişti în jurul peninsulei Athos, la bordul unor ambarcaţiuni de mare capacitate, au durata de 3 ore şi costă în jur de 15 €.

Pe insuliţele şi atolii Drenia şi Amouliani, situate în golful Provlakas, se poate ajunge în numai 15 minute cu bărcile cu motor sau caiacul.

O alternativă la transportul cu barca cu motor spre insula Amouliani, pe care trăiesc în prezent aproximativ 500 de familii de pescari, o reprezintă vaporaşul privat Megalexandros.

Ouranopolis se găseşte la 55 km nord-est de Ormos Panagias, orăşelul-port de pe coasta estică a Sithoniei, de unde sunt organizate zilnic croaziere în zona Muntelui Athos pentru turiştii din staţiunile estivale ale Sithoniei, şi la aproximativ 82 km nord-est de Neos Marmaras.

Drumul parcurs cu maşina de la Neos Marmaras, via Ormos Panagias, la Ouranopolis reprezintă o experienţă de călătorie, pe care nici drumul dinspre Salonic prin Paleohori, Neohori, Stagira, Ierissos, Nea Roda, Ouranopolis şi nici varianta prin Paleohori, Megali Panagia, Gomati, Ierissos, Nea Roda, Ouranopolis nu o pot egala.

Priveliştea oferită de drumurile costiere între Ormos Panagias şi Pirgiadikia, respectiv între Develiki şi Tripiti, asupra golfului Singitikos şi insulelor Amouliani şi Drenia este de-a dreptul copleşitoare.

Printre produsele locale care pot fi cumpărate ca amintire din Ouranopolis se numără bijuteriile din aur, icoanele pictate în mânăstirile Sfântului Munte şi covoarele tradiţionale ţesute manual.

Adevărate opere de artă, icoanele pictate manual în atelierele mânăstirilor pot fi uşor deosebite de imitaţiile ieftine, imprimate pe lemn, datorită ştampilei aplicate pe spate şi semnăturii, care certifică că nu reprezintă obiecte de patrimoniu.

În ceea ce priveşte covoarele ţesute manual, deşi nu sunt tocmai la îndemâna oricărui cumpărător, prin autenticitate şi frumuseţe îşi merită pe deplin banii (aproximativ 1.500 €/mp).

Alte produse, mai accesibile ca preţ, care pot fi oferite în dar prietenilor şi rudelor la întoarcerea în România sunt: mierea şi tsipouro, o băutură alcoolică de 30-40° tărie, pe care fiecare gospodărie din Ouranopolis o produce în mod tradiţional.

Izolat de lume până la începutul anilor '60, printr-un decret datând din perioada antică, prin care se interzicea construirea de drumuri „pe care să meargă roţi” spre Muntele Athos, Ouranopolis este legat în prezent de Salonic de o şosea modernă, datorită căreia aşezarea sărăcăcioasă de altădată s-a transformat în numai câteva decenii într-o înfloritoare destinaţie turistică.

Deşi liniştea care domnea altădată peste vechiul domeniu mânăstiresc este astăzi doar o amintire, Ouranopolis rămâne, cel puţin pentru moment, un loc în care frumuseţea naturală de o puritate extraordinară şi sentimentul copleşitor al apropierii de locurile sfinte îşi pun amprenta definitiv, făcându-te să revii ani şi ani de-a rândul.

Porto Carras, complexul hotelier de lux de lângă Neos Marmaras

2009-02-23T22:55:00.000-08:00

Porto Carras este unul dintre cele mai renumite şi mai mari complexe hoteliere de lux din Grecia şi, totodată, din Europa.

Înconjurat de dealuri acoperite cu plantaţii de viţă de vie şi păduri de pin, complexul, se întinde de-a lungul a 9 km de plajă.

Fost domeniu mânăstiresc, aparţinând Mânăstirii Grigoriu din Muntele Athos, terenul de 1.763 ha, situat la 1,5 km sud-est de Neos Marmaras, pe care a fost construit complexul, a intrat în posesia armatorului grec Giannis Carras la sfârşitul anilor '60.

Începută în 1973, construcţia acestui complex a reprezentat o adevărată revoluţie în ceea ce priveşte imaginea culturală şi turistică a Greciei.

În numai trei ani, zona a suferit transformări radicale, ca urmare a proiectului de drenare desfăşurat, plantării unui număr impresionant de copaci, înfiinţării unei livezi de măslini de 45.000 de exemplare pe o suprafaţă de 3.255 ha şi cultivării cu viţă de vie a unei suprafeţe de 4.500 ha.

Livada de măslini

Complexul dispune de 3 hoteluri de lux şi o vilă de categoria superlux, însumând 1.044 de camere, săli de spectacole, un centru de conferinţe cu 5.200 de locuri, piscine în aer liber, baruri pe plajă, discoteci, saloane de înfrumuseţare, SPA, un centru de thalasooterapie – cel mai mare din Europa de Est, centru comercial, taverne, restaurante, terenuri de tenis, golf, basket şi fotbal, club de echitaţie, sală de gimnastică, club nautic, şcoală de navigaţie şi scufundări, cramă, unul dintre cele mai mari cazinouri din Grecia şi port privat.

Preţul unui camere duble cu mic dejun inclus, pentru o săptămână, într-unul din hotelurile de lux ale complexului este cuprins între 550 €/persoană, în luna mai, şi 995 €/persoană, în lunile iulie sau august.

Galeria foto Milikas

Concepută de celebrul architect Kostas Kapsampelis drept reşedinţa familiei Carras, după modelul mânăstirilor de pe muntele Athos, vila este destinată în prezent vacanţelor exclusiviste, găzduind personalităţi din domeniul politic, artistic şi din lumea afacerilor.

Printre celebrităţile care au poposit în decursul timpului la Villa Galini se numără : Salvador Dali, Rudolf Nureyev, Francois Mitterand, Vallery Giscard d'Estaing, Konstantinos Karamanlis, Melina Merkouri.

Din anul 2002, domeniul Porto Carras aparţine grupului de companii “Technical Olympic”, unul dintre cele mai mari grupuri de corporaţii internaţionale din Grecia.

Complexul hotelier s-a dezvoltat în jurul portului – cel mai mare port privat din Grecia de Nord, care în prezent poate găzdui 315 ambarcaţiuni cu lungimea de maxim 55 m.

Iachturile ancorate în micul port privat rivalizează cu cele din Monte Carlo.

Hotelul Meliton, amplasat cu una din laturi în lungul canalului care leagă portul de apele marii, dispune de şase apartamente speciale, cu suprafaţa de 93 mp, ideale pentru 3 adulţi şi un copil, cu acces direct la pontoane private.

Hotelul Meliton, cu faţada asemănătoare unui pachebot, este opera renumitului architect Walter Gropius, fondatorul şcolii de artă, design şi arhitectură “Bauhaus”, originară din Germania.

Arhitectura novatoare a construcţiei este completată de holuri spaţioase, restaurante de lux, lagune, spaţii de relaxare şi distracţie, precum şi de o plajă cu nisip fin, amenajată cu umbrele din stuf şi şezlonguri confortabile.

Plaja „Kohi”, care se întinde pînă în dreptul hotelului Sithonia, constituie unul dintre cele mai selecte locuri de întâlnire pentru tinerii cu un standard de viaţă ridicat.

Pentru vizitatori, intrarea pe plajă este taxată cu suma de 5 €, rambursabilă în cazul în care se face dovada achiziţionării unui bun oarecare din incinta complexului.

Plajele din Porto Carras sunt premiate anual de organizaţiile internaţionale de ecologie cu distincţia „Steagul Albastru”, pentru puritatea apei şi mediul curat.

Hotelurile şi anexele complexului asigură cca 1.400 locuri de muncă pe timpul sezonului estival atât pentru locuitorii orăşelului Neos Marmaras, cât şi pentru cei din aşezările învecinate.

Pentru Paştele 2009, hotelul Sithonia (5*) din cadrul complexului Porto Carras vine cu o ofertă extrem de “generoasă”, la preţul de 670 €, cuprinzând: 3 nopţi de cazare cu mic dejun (bufet suedez) inclus, pentru 2 persoane, un coş cu bunătăţi de Paşte şi o sticlă de vin din podgoriile domeniului, cină festivă (bufet) în Vinerea Mare şi cină festivă cu specialităţi tradiţionale după slujba de Înviere.

Podgoria Porto Carras, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate podgorii europene, produce anual 2.500 tone de vin alb, roze şi roşu.

Astăzi, viile de pe pantele Muntelui Meliton reprezintă un model pentru viticultura organică, în concordanţă cu tendinţele internaţionale moderne.

Datorită condiţiilor climatice excepţionale, viile domeniului Carras se numără printre puţinele în care bolile vinului sunt tratate prin procedee organice. Producţia de 800 kg de struguri la 1000 mp demonstrează că potenţialul viticol al zonei este extrem de ridicat.

Zonele deluroase oferă condiţii ecologice de excepţie pentru cultivarea a 22 de varietăţi selecţionate, la altitudinea de 200-300 m, pe pantele sud-vestice. Aceste condiţii permit varietăţilor Asyrtiko, Malagouzia, Athiri, Sauvignon Blanc şi Rhoditis să producă vinuri albe de cea mai bună calitate.

Printre vinurile roşii se remarcă faimosul Limnio, menţionat de Aristotel, precum şi varietăţile Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot şi Syrah, care la 300-400 m altitudine s-au adaptat perfect pantelor nord-estice.

Malagouzia, cel mai apreciat vin alb al domeniului Carras, are un buchet intens, cu note de fructe exotice, un gust rotund şi matur.

Limnio, vinul de culoarea rubinului preferat de Aristotel, are buchet de fructe de pădure şi condimente.

Preţul estimativ al unei sticle de Limnio Porto Carras din recolta 2004 este de cca 30 €, iar al unei sticle de Malagouzia Porto Carras din recolta 2005 de 44 €.

În Porto Carras se poate ajunge direct de pe plaja principală din Neos Marmaras, mergând în lungul ţărmului spre sud-est, fie pe nisip fie pe şoseaua de coastă.

Distanţa se parcurge în cca 30 de minute.

Un vaporaş de agrement face curse regulate între Porto Carras şi Neos Marmaras.

Preţul călătoriei, care durează cca 15 minute, este de 2 €/persoană.

Parthenonas, satul tradiţional de lângă Neos Marmaras

2009-02-20T03:45:00.001-08:00

Parthenonas este unicul sat tradiţional al Sithoniei aflat în conservare şi, totodată, una dintre cele mai frumoase aşezări rurale montane din Grecia de Nord.

Situat la 350-390 m altitudine faţă de nivelul mării, satul, înconjurat de întinse livezi de măslini şi păduri de pin, oferă o panoramă extraordinară asupra golfului Toroneos şi Kassandrei (digitaţia vestică a peninsulei Chalkidiki).

Legenda spune că în aceste locuri trăia odată un nobil, care, punând mare preţ pe cinstea fecioarelor din sat, le-a închis pe toate într-un castel din mijlocul pădurii, pentru a le apăra de piraţii, care acostau frecvent la ţărm.

Aşezarea, cunoscută şi sub numele de Parthenopolis, Partheni sau Parthenona, deşi menţionată de unele surse istorice bizantine încă din secolul al X-lea, este atestată documentar, pe actualul amplasament, abia trei secole mai târziu.

După stabilirea refugiaţilor greci proveniţi din Insula Marmaras (regiunea Propontida) în golful Balabani, mulţi dintre locuitorii vechiului sat de munte, ale căror principale ocupaţii erau cultivarea măslinilor şi viţei de vie, au început să coboare spre plajă în căutare de noi locuri de muncă.

Satul, care, la acea dată, număra aproximativ 600-700 de locuitori, deţinea o şcoală primară cu două clase, trei prese de ulei, o distilerie, trei mori de apă, cinci cafenele tradiţionale şi câteva mici magazine.

Odată cu dezvoltarea orăşelului de la poalele muntelui Itamos, micul cătun de munte a fost treptat evacuat, iar începând cu anul 1968, când în Neos Marmaras şi Porto Carras turismul a luat o amploare deosebită, Parthenonas a fost complet abandonat.

Redescoperit, din întâmplare, la începutul anilor `80 de un grup de turişti străini, care, entuziasmaţi de frumuseţea locului şi autenticitatea caselor vechi, s-au hotărât să refacă o parte din clădiri pentru a le introduce în circuitul turistic, satul a intrat în conservare.

Certificat de autoritatea naţională pentru turism drept “aşezare tradiţională”, satul este protejat, în ceea ce priveşte construcţiile noi şi utilizarea terenurilor, prin reglementări menite să conserve autenticitatea clădirilor şi stilul caracteristic zonei.

În ultimii 15-20 de ani, cea mai mare parte a caselor din Parthenonas s-au degradat, ca urmare a trecerii timpului, unele fiind la ora actuală în stare de ruină.

Casele noi, ridicate din temelii, în locul construcţiilor deteriorate complet, au respectat cu stricteţe arhitectura tradiţională locală, astfel că aşezarea şi-a păstrat aspectul de sat de sfârşit de secol XIX şi început de secol XX, pe care l-ar fi avut înainte de a fi abandonată.

În prezent, satul Parthenonas, care numără doar câţiva locuitori permanenţi, dispune de câteva case tradiţionale de oaspeţi, rezervate de turiştii străini cu multe luni înainte, taverna, restaurante şi cafenele.

Vechiul centru al aşezării, situat lângă biserică, a fost complet refăcut, distileria, unde se producea renumitul tsipouro, se păstrează încă, iar în sediul vechii şcoli primare funcţionează un muzeu de folclor.

Turnul bisericii

Parthenonas este astăzi una din cele mai frumoase aşezări montane în conservare, care păstrează nealterate autenticitatea arhitecturală şi tradiţiile Greciei de Nord.

Galerie foto Milikas

Satul organizează în fiecare an pe 27 iulie un festival ancestral dedicat Sfântului (Agios) Panteleimonas. La acest festival oricine este binevenit, pentru a sta mărturie ospitalităţii (philoxenia) caracteristice locuitorilor vechii aşezări şi a cunoaşte tradiţiile locale.

Arhitectura unică a aşezării, cadrul natural de o frumuseţe neasemuită, precum şi perspectiva oferită de micile taverna tradiţionale asupra golfului, în care este situat Neos Marmaras, şi insulei Kelyfos, fac din Parthenonas un loc din care să nu mai vrei să pleci niciodată.

Perspectiva unică oferită de micile taverna tradiţionale asupra insulei Kelyfos

Parthenonas este situat la 6 km nord-est de Neos Marmaras. Accesul se face pe un drum asfaltat, bine întreţinut, care se termină în sat.

De la capătul drumului asfaltat, până în creasta Muntelui Itamos nu mai sunt decât 5,5 km.

O plimbare până în punctul numit Askamnia, prin păduri de pin, lauri şi tufe mirosind a miere şi cimbru, nu poate constitui decât o adevărată încântare.

Plajele din Neos Marmaras

2009-02-17T22:55:00.000-08:00

Între Nikiti şi Toroni, apele Mării Egee, care scaldă coasta vestică a Sithoniei, se constituie într-o acumulare incomensurabilă de albastru ultramarin, cu treceri spre verde turcoaz, contrastând puternic cu albul plajelor nisipoase, înşiruite de-a lungul ţărmului dantelat, în zeci de golfuri şi golfuleţe, înconjurate de o vegetaţie abundentă.

Amenajate sau nu, plajele din Neos Marmaras şi cele din împrejurimi imprimă peisajului o frumuseţe cu totul aparte.

„Plage”, principala plajă turistică din Neos Marmaras, este situată în partea de sud a staţiunii, nu departe de centru, în direcţia Porto Carras.

Mai îngustă comparativ cu plaja din Mamaia, cu care românii sunt obişnuiţi, dar mult mai bine întreţinută, „Plage”, care se întinde pe cca 1,5 km lungime şi cca 15-30 m lăţime, a fost distinsă de organizaţiile internaţionale de ecologie cu „Steagul Albastru” pentru puritatea apei şi mediul curat.

Intrarea în apă este mediu înclinată, iar nisipul are granulaţia variabilă.

Aici, iubitorii sporturilor pe plajă au la dispoziţie terenuri de volei şi baschet, iar amatorii de sporturi nautice se pot bucura de beneficiile schiului nautic, windsurf-ului, precum şi de plimbări cu „banana”.

Nu departe de plajă, de cealaltă parte a şoselei spre Porto Carras, care urmăreşte linia ţărmului, sunt amplasate numeroase baruri, taverna şi chioşcuri, care facilitează turiştilor accesul la produsele de consum preferate.

Pe unele sectoare, plaja este amenajată de proprietarii localurilor situate peste drum cu umbrele şi şezlonguri. Acestea pot fi folosite pe perioada şederii la plajă, contra unei consumaţii constând, după preferinţă, din sucuri, cafea, îngheţată sau bere, sau se pot închiria pentru 5-7 €/zi.

„Plage” se prelungeşte spre sud până la plaja „Kohi”, aparţinând complexului Porto Carras.

„Paradisos”, cea de a doua plajă turistică din Neos Marmaras, se găseşte la cca 1,5 km nord-vest de centru, într-un golf cu lungimea de cca 1 km, săpat în ţărmul stâncos din şisturi cristaline.

Galerie foto Milikas

„Paradisos” este o plajă cu nisip fin la extremităţile golfului şi pietricele în zona mediană a acestuia, mult mai puţin aglomerată decât „Plage”. Deşi mult mai îngustă comparativ cu plaja principală din Neos Marmaras, „Paradisos” este ideală pentru familiile cu copii, datorită intrării line în apă.

Insula Kelyfos vazută de pe plaja "Paradisos"

Atenţie! În preajma stâncilor iţite din apă, în extremităţile golfului, sunt prezente colonii de arici de mare, a căror înţepătură este extrem de periculoasă. Apa este limpede, aşa încât aceştia se pot vedea cu uşurinţă.

Stâncile în jurul cărora se aciuiază aricii de mare

Arici de mare

Faptul că în zona centrală a golfului, plaja este extrem de îngustă, lăţimea acesteia nedepăşind 5-6 m, nu trebuie să vă sperie. Spre capete, plaja se lărgeşte, ajungând la 20-25 m lăţime.

Plaja îngustă cu pietricele din zona centrală a golfului

Plaja nisipoasă, care se lăţeşte înspre extremitatea nordică a golfului

Plaja este mărginită de un drum de acces betonat, care se termină în capătul nordic al golfului.

De cealaltă parte a drumului, se dispun, unele lângă altele, mici hoteluri, bungalouri, apartamente, studiouri şi locuinţe particulare, care oferă servicii de cazare, precum şi câteva baruri şi restaurante.

În Porto Carras sunt accesibile încă două plaje: „Kohi”, în dreptul staţiunii, situată în prelungirea supraaglomeratei „Plage”, şi „Limanakia”, la sud.

„Kohi” constituie de multă vreme unul dintre cele mai selecte locuri de întâlnire pentru tinerii cu un standard de viaţă ridicat, iar, drept urmare, preţurile practicate aici se situează la nivelul aşteptărilor acestora.

Plaja "Kohi"

Plaja „Kohi” este amenajată cu şezlonguri şi umbreluţe, puse gratuit la dispoziţia clienţilor hotelurilor de lux din Porto Carras.

Pentru vizitatori, intrarea pe plajă este taxată cu suma de 5 €, rambursabilă în cazul în care se face dovada achiziţionării unui bun oarecare din incinta complexului.

„Limanakia” este o plajă mică, nisipoasă, cu mult mai liniştită comparativ cu „Kohi”.

La nord de „Paradisos” şi dincolo de Porto Carras, iubitorii naturii virgine se pot bucura în voie de intimitatea oferită de cele câteva plaje sălbatice (Tripotamos, Gregoriatiko, Koutsoupias şi Azapiko), care, datorită frumuseţii peisajului, fac concurenţă neloială plajelor „Plage”, „Kohi” şi „Limanakia”, situate printre cele mai curate din Europa.

Plajă se poate face şi pe insula Kelyfos, în prezent nelocuită, care atrage anual mii de scufundători, amatori de fotografii subacvatice spectaculoase.

Recomandare

Dacă doriţi să faceţi economii, cumpăraţi din magazinele cu articole de plajă o umbrelă şi o saltea pneumatică, pe care să le folosiţi pe toată durata sejurului. La plecare, le puteţi lăsa noilor veniţi sau le puteţi păstra pentru vacanţa următoare. Costul umbrelei nu depăşeşte 5 €, iar o saltea costă aproximativ 4-5 €.

Bugetul necesar vacanţei în Neos Marmaras

2009-02-16T01:23:00.000-08:00

Pentru evaluarea bugetului necesar petrecerii vacanţei în Neos Marmaras trebuie să luaţi în calcul costurile aferente transportului, cazării, mesei, excursiilor, cumpărăturilor, petrecerii timpului liber, precum şi posibilitatea apariţiei unor cheltuieli neprevăzute.

În funcţie de perioada în care doriţi să vă petreceţi vacanţa, de mijlocul de transport ales pentru a ajunge la destinaţie, de gradul de confort al locului de cazare, de preferinţele legate de masă şi, nu în ultimul rând, de modul de petrecere a timpului liber, costul unei vacanţe în Neos Marmaras poate varia între 200–500 €/persoană (buget mic) şi 500-1000 €/persoană (buget mediu).

Dacă vreţi să faceţi economii sau dispuneţi de un buget limitat, ar fi bine să alegeţi ca perioadă de vacanţă lunile iunie sau septembrie, când şansele de a gasi locuri bune de cazare la tarife semnificativ reduse sunt mari.

Preţurile serviciilor de cazare cresc direct proporţional cu apropierea de sezonul de vârf, când, de regulă, ajung cu 25-30 % mai mari faţă de preţurile de la început de sezon şi cu 40-50 % mai mari comparativ cu preţurile din extrasezon.

Apartamentele închiriate în regim de autogospodărire sunt preferatele familiilor sau grupurilor alcătuite din 4-5 persoane, care merg în Grecia pe cont propriu, de obicei, pentru o vacanţă cu durata mai mare de 7 zile.

Apartamentele, o variantă de cazare accesibilă în lunile iunie şi septembrie

Aceste unităţi de cazare dispun, de regulă, de două dormitoare, o zonă de relaxare, care, la nevoie, se poate transforma într-un al treilea dormitor, bucătărie şi baie. Bucătăria, prevăzută cu o plită electrică cu două ochiuri, frigider, vase de gătit, pahare, veselă şi tacâmuri, oferă condiţii elementare de gătit turiştilor care vor să mănânce ieftin şi bine.

Camerele duble sau triple din hotelurile obişnuite nu dispun de bucătărie, iar preţul acestora este, de regulă, mai ridicat decât al studiourilor amplasate în hotelurile cu apartamente.

Studiourile închiriate în regim de autogospodărire oferă, în esenţă, aceleaşi facilităţi ca apartamentele, cu deosebirea că acestea dispun de un singur dormitor, care include bucătăria, şi de baie.

Rezervarea locului de cazare direct de la furnizorii de servicii, indiferent dacă este făcută înaintea plecării din România sau la sosirea în Neos Marmaras, vă poate aduce o reducere de până la 30 % la cheltuielile de cazare.

Cei care preferă să-şi rezerve serviciile de cazare prin intermediul agenţiilor de turism, la pachet cu servicii de transport, pot beneficia de o reducere cu 10 % a costurilor transportului cu avionul şi cu 7 % a transportului cu autocarul, în condiţiile în care achită integral costul pachetului de servicii până la începutul lunii aprilie.

În ceea ce priveşte transportul cu autoturismul, călătoria împreună cu alte 3 persoane poate reduce costurile unitare cu până la 50% comparativ cu costurile de călătorie cu autocarul.

Mâncarea, în general, accesibilă ca preţ, nu este întotdeauna ieftină. Supermarketurile sunt locurile în care puteţi găsi tot ceea ce aveţi nevoie, de multe ori la preţuri mai scăzute ca în România.

Pentru turiştii care preferă să-şi gătească singuri, magazinele specializate oferă o gamă variată de fructe de mare, peşte, carne şi produse din carne, numai bune de pus pe grătar.

Cele mai populare locuri de luat masa în Neos Marmaras sunt tavernele tradiţionale, mici localuri nepretenţioase, cu preţuri accesibile, în care, de multe ori, meniul este tradus în limbile engleză şi germană. Alegeţi-le pe cele în care mănâncă localnicii şi veţi constata cu surprindere că acestea servesc mâncare mai gustoasă, mai ieftină şi mai variată.

Excursiile la diferite obiective turistice vă pot aduce, de asemenea, economii, dacă decideţi să le faceţi pe cont propriu.

Economii considerabile puteţi face şi la cumpărăturile de ocazie şi suveniruri, tocmindu-vă pentru fiecare obiect în parte.

În ceea ce priveşte cheltuielile alocate petrecerii timpului liber, decizia vă aparţine.

Vă puteţi petrece serile plimbându-vă pe malul mării şi admirând spectaculoasele apusuri de soare, fără să vă coste nimic, să mergeţi la o pizza şi o bere, pentru 10 €/persoană sau să vă risipiţi banii alocaţi pentru mâncarea pe 2-3 zile într-una din tavernele cu specific pescăresc din portul turistic.

Magazine în Neos Marmaras

2009-02-14T12:10:00.000-08:00

Magazine nealimentare

Ca orice staţiune turistică din Grecia de Nord, Neos Marmaras abundă în magazine de suveniruri şi magazine cu articole de plajă, magazine de bijuterii, magazine de artă greacă, magazine de confecţii, încălţăminte şi marochinărie.

La dispoziţia vizitatorilor se află şi un magazín de blănuri şi produse din piele.

Magazinele sunt deschise, în general, între orele 8.00 şi 13.00, închid până în jurul orei 17.00, după care rămân deschise până la ora 20.00 sau 21.00.

În magazinele de suveniruri sunt comercializate vederi, cărţi despre Grecia, editate în principalele limbi vorbite la nivel internaţional, dar cu puţin noroc şi în limba română, tricouri inscripţionate, căni din ceramică sau porţelan, brelocuri, mătănii, obiecte de podoabă, săpunuri, parfumuri, bureţi de mare, scoici, obiecte de artizanat, băuturi tradiţionale, dulceţuri, ulei de măsline, covoare ţesute manual etc.

Magazinele de artă greacă atrag turiştii cu obiecte de podoabă (mărgele, brăţări, cercei, inele, pandantive, broşe), executate din cele mai diverse materiale (lemn de măslin sau chiparos, os, sticlă, metal, pietre semipreţioase), icoane pe lemn şi sticlă, statuete, vase, precum şi obiecte de artizanat.

Magazin de artă greacă

Oferta magazinelor de bijuterii este suficient de bogată încât să te zăpăcească, de la piese din argint şi aur de la câteva zeci de euro, până la sute şi chiar mii de euro.

Preţurile reflectă întrutotul valoarea materialului, iar dacă gramul de argint poate fi mai ieftin decât în România, gramul de aur este, de regulă, mai scump. Atenţie, însă, la falsuri!

Magazinele de marochinărie oferă poşete, genţi şi valize din piele la preţuri accesibile, dar de o calitate variabilă.

Singurul magazin de blănuri şi produse din piele comercializează haine lungi sau scurte, cape, căciuli, gulere, şepci şi mănuşi, pentru toate gusturile şi buzunarele, de la articole de o calitate mediocră, până la modele de lux.

Daca vă hotărâţi totuşi să cumpăraţi ceva, nu uitaţi: totul se negociază!

Magazine alimentare şi mixte

În Neos Marmaras se găsesc câteva supermarketuri, marketuri şi chioşcuri, magazine de produse alimentare specializate (brutărie, pescărie, măcelărie, aprozar), precum şi un magazín de produse naturale.

Supermarketurile sunt amplasate, de regulă, în afara aşezării, pe şoseaua ce face legătura cu localităţile învecinate (Nikiti, Porto Carras), în timp ce marketurile pot fi întâlnite la tot pasul, din centru şi până către marginile staţiunii.

Aproape tot timpul deschise, aceste magazine mixte comercializează aceleaşi tipuri de produse ca şi supermarketurile şi marketurile din România.

Iată câteva preţuri informative ale principalelor produse de consum solicitate de turişti:

Apă plată 2,2 -2,7 €/bax (6 sticle x 1,5 l)
Bere Haineken 0,9-1,2 €/doza de 500 ml
Bere Mythos 0,6 €/ doza de 500 ml
Cafea Jacobs 3,7-4,2 €/500 g
Coca Cola 1,25 €/sticla de 1,5 l şi 0,6 €/doza de 330 ml
Conserve carne 1,52 €/cutia
Conserve peşte 1-1,79 €/cutia
Hârtie igienică 0,9 €/ rola
Lămâi 1,25 €/kg
Lapte 1,18-1,40 €/cutie
Metaxa 5* 11 €/l
Plăcintă cu brânză 1-2 €/bucată
Pâine 1-1,5 €
Piersici 3-3,7 €/kg
Mere 1,7-2,15 €/kg
Pere 1,85-2 €/kg
Cireşe 4,5-5,5 €/kg
Căpşuni 1,8 €/kg
Pepene verde 1,2 €/kg
Portocale 0,95-1,2 €/kg
Banane 2 €/kg
Roşii 1,85 €/kg
Ceapă verde 0,5 €/legătura
Ardei gras 2,5 €/kg
Castraveţi 1,8 €/kg
Caşcaval 6,5-11 €/kg
Brânză telemea 3,5-6,3 €/kg
Salam 7,5 €/kg
Salam feliat 1,8 €/pachet
Carne porc 4-6 €/kg
Carne vită 3,69-4,29 €/kg
Carne miel 6 €/kg
Creveţi 14-28 €/kg
Alune 2,9 €/kg
Fasole boabe 1,7-3,5 €/kg
Ouzo 4,59 €/750 ml şi 6-7 €/1000 ml
Vin 1,93-2,17 €/2 l şi 5-9 €/700 ml
Glyka Koutaliou 3 €/borcan

Feriţi-vă, totuşi, să faceţi cumpărături în marketurile situate în zona centrală, deoarece acolo preţurile sunt semnificativ mai mari.

„Pescăria” (Ihtiopoleio) comercializează o gamă extrem de variată de fructe de mare şi peşte, al căror preţ rămâne, din păcate, greu accesibil românilor sosiţi în staţiune.

Pălămidă, 18 €/kg

Peştele mărunt (gavros), cel mai ieftin sortiment din magazin (5 €), depăşeşte cu 30 % preţul cărnii de porc per kilogram, în timp ce pălămida, care se vinde cu 18 €/kg, este de aproape 5 ori mai scumpă decât brânza telemea sau de 6 ori mai scumpă decât carnea de vită sau oaie. Există însă şi specii de peşte, cum ar fi Dorada (Faggri), al căror preţ ajunge la 38 €/kg.

„Măcelăria” (Kreopoleio) oferă carne de miel, capră, porc şi vită, precum şi preparate din carne: hamburgeri, chiftele şi cârnaţi.

O variată gamă de fructe şi legume de producţie indigenă sau importate se găsesc nu doar în supermarketuri şi marketuri ci şi în magazinele de profil (Frotta), extrem de bine aprovizionate.

Plantele aromatice (oregano, măghiran şi cimbru) şi condimentele, care se vând vrac în magazinul de produse naturale situat în centrul Neos Marmaras, sunt, de regulă, mai ieftine decât în supermarketurile româneşti.

Recomandare:

Când mergeţi la cumpărături este bine să aveţi la îndemână transcrierea alfabetului grec. Etichetele produselor sunt scrise cu caractere greceşti mici de tipar.

Α α Alpha

Β β Beta

Г γ Gamma

Δ δ Delta

Ε ε Epsilon

Ζ ζ Zeta

Η η Eta

Θ θ Theta

Ι ι Iota

Κ κ Kappa

Λ λ Lambda

Μ μ Mu

Ν ν Nu

Ξ ξ Xi

Ο ο Omicron

Π π Pi

Ρ ρ Rho

Σ σ Sigma

Τ τ Tau

Υ υ Upsilon

Φ φ Phi

Χ χ Chi

Ψ ψ Psi

Ω ω Omega

Locuri de luat masa în Neos Marmaras

2009-02-12T10:22:00.000-08:00

Neos Marmaras dispune de numeroase locuri de luat masa, cele mai multe, din păcate, mediocre şi scumpe.

În Grecia, locurile de luat masa se împart, în funcţie de meniul servit şi facilităţile oferite, în mai multe categorii: estiatorion, taverna, psarotaverna, psistaria, ouzeri, pitsaria, kafeneon, zacharoplasteion.

Estiatorion (restaurant), care oferă cea mai variată gamă de mâncăruri şi băuturi, este frecventat de greci doar cu prilejul unor evenimente speciale.

Restaurantele se deschid la ora prânzului şi închid după miezul nopţii în timpul săptămânii, iar vinerea şi sâmbăta la 2.00-3.00. a.m.

Puţine localuri de acest gen din Neos Marmaras merită vizitate, iar acelea mai mult pentru priveliştea oferită şi atmosferă decât pentru specialităţile culinare pregătite.

Dacă în ciuda acestui avertisment ţineţi, totuşi, să luaţi masa într-o seară la restaurant, evitaţi localurile din centru, destinate, în special, turiştilor.

Alegeţi restaurantele în care mănâncă localnicii şi veţi constata cu surprindere că acestea servesc mâncare mai gustoasă, mai ieftină şi mai variată.

Cele mai populare locuri de luat masa în Neos Marmaras sunt tavernele tradiţionale, mici localuri nepretenţioase, cu preţuri accesibile, în care, de multe ori, meniul este tradus în limbile engleză şi germană.

Diferenţa dintre taverna şi estiatorio este mai mult de formă, decât de conţinut.

În taverna, decorarea mesei şi maniera în care preparatele sunt servite constituie amănunte mai puţin importante decât în estiatorio.

Accentul se pune pe ceea ce se află în farfurie şi pe atmosfera relaxată, lipsită de formalism, din jur.

Mesele sunt acoperite cu feţe de masă de unică folosinţă, din hârtie, care se schimbă după fiecare client, tacâmurile sunt aşezate în mijlocul mesei, la fel ca şi sticlele sau carafele cu băutură.

Taverna tradiţională (Parthenonas)

Taverna tradiţională cu vedere la mare

Printre cele mai solicitate feluri de mîncare servite într-o taverna, în afară de aperitive, se numără: moussaka, pastitsio, stifado şi paidakia, la care se adaugă chiftelele, cartofii prăjiţi, salata de roşii, peştele, caracatiţa, creveţii, calmarii, brânza Feta, măslinele, dolmadakia, tzatziki, salata de vinete.

Preţurile sunt cam aceleaşi în localurile de acest gen: între 6 si 8 € o porţie de grătar de porc sau pui, între 8 şi 15 € o porţie de peşte sau fructe de mare, 5 € salata grecească.

Insă, indiferent de felul comandat (şnitel, file de porc, caracatiţă), acesta este servit cu garnitură de cartofi prajiţi şi, uneori, tzatziki, incluse în preţ.

Preţul unei porţii de plăcintă este de 1,5-2 €, iar al unei prăjituri de cca 2-2,5 €/bucată.

Berea costă 2,5-3,5 € sticla de 500 ml, vinul de masă 3 €/carafa de 500 ml sau 16-30 €/sticla de 700 ml, ouzo 3-5 €/50 ml.

Ca o regulă generală, dacă majoritatea clienţilor din taverna unde v-aţi oprit să mîncaţi sunt greci, puteţi fi siguri că veţi avea parte de o masă pe cinste. Dacă marea majoritate a clinţilor este constituită din turişti, ar fi bine să nu vă pripiţi.

Unele localuri cu pretenţii obişnuiesc să perceapă o taxă suplimentară pentru faţa de masă de unică folosinţă şi pâine, în valoare de 0,7-2 €/persoană.

Pâinea proaspătă este garantată în cele mai multe localuri, fiind achiziţionată ulterior lansării comenzii.

Alte localuri obişnuiesc să servească pâine proaspăt prăjită.

Psarotaverna, local specializat în mâncăruri din fructe de mare şi peşte, situat, de obicei, pe malul mării, reprezintă, fără îndoială, cel mai costisitor loc de luat masa în Neos Marmaras.

Psarotaverna

În ciuda amplasamentului spectaculos, vederii la mare şi decorului tradiţional alb-albastru, înnobilat de ghivece de muşcate şi petunii de toate culorile, cele câteva localuri de acest gen din centrul Neos Marmaras nu merită vizitate.

Destinate în special turiştilor cu buget mare de vacanţă, acestea practică preţuri neobişnuit de ridicate, iar calitatea felurilor servite se situează frecvent sub aşteptări.

Psistaria, localul care servesc exclusiv mâncăruri din carne pregătite la grătar, nu trebuie confundat cu pitsaria, echivalentul pizzeriilor locale.

Ouzeri sunt mici localuri care servesc ouzo - bautura alcoolică tradiţională cu aromă de anason, vin, bere şi cafea, aproape întotdeauna însoţite de gustări consistente (meze), de o mare diversitate (caracatiţă, chiftele, creveţi, salată de icre, calmari, salată de vinete, brânzeturi, tzatziki, cartofi, sfeclă şi salată de fasole boabe), care pot înlocui cu succes dejunul sau cina.

Atmosfera din aceste localuri este foarte relaxată şi informală, iar clienţii greci par să se cunoască de o viaţă.

Zacharoplastia (cofetării) servesc o gamă variată de pateuri, prăjituri şi îngheţată, la pachet sau la mesele amplasate afară, pe trotuar. Aceste localuri mai oferă, de regulă, cafea, sucuri şi apă plată.

Kafeneon este un local asemănător barurilor sau pub-urilor de cartier, deschis până după miezul nopţii, în care se serveşte cafea, băuturi alcoolice greceşti, bere, retsina, însoţite, de obicei, de gustări mai puţin sofisticate.

Acest tip de local, frecventat cu precădere de bărbaţii trecuţi de prima tinereţe, constituie locul de întâlnire al localnicilor, care îşi petrec aici cea mai mare parte a zilei în faţa unei ceşcuţe de cafea sau a unui pahar de ouzo.

Recomandări:

Luaţi masa acolo unde mănâncă localnicii, alegând felurile preferate de aceştia!

Nu comandaţi fără să vedeţi preţul felului de mâncare ales!

Dacă aveţi nedumeriri legate de un anumit fel de mâncare, nu ezitaţi să mergeţi împreună cu chelnerul în bucătărie, pentru a vedea produsele oferite, şi arătaţi-i exact ce doriţi.

Posibilităţi de cazare în Neos Marmaras

2009-02-10T01:26:00.001-08:00

Exceptând perioadele de vârf sezonier, găsirea unui loc de cazare în Neos Marmaras nu ridică probleme deosebite.

Posibilităţile de cazare sunt extrem de variate (hoteluri, apartamente şi studiouri complet echipate, bungalouri, vile, camere de închiriat, case tradiţionale, pensiuni, campinguri), iar facilităţile oferite turiştilor diferă, în funcţie de preferinţe şi de bugetul alocat satisfacerii acestora, de la categoria L (lux) la categoria E (inferior).

Categoriile acordate unităţilor de cazare descresc de la A la E.

Conform noului sistem de clasificare adoptat pe plan internaţional, categoria L (lux) este echivalată cu 5*****, A cu 4****, B cu 3***, C cu 2**, iar D şi E cu 1*.

Cazarea negociată direct cu proprietarii hotelurilor familiale sau vilelor, poate fi uneori mai avantajoasă comparativ cu ofertele agenţiilor de turism din România.

O cameră pentru trei persoane se găseşte mai uşor decât una single, iar preţul scade, de regulă, cu creşterea duratei de şedere.

Exceptând hotelurile de categoria L, A şi B, care includ în serviciile oferite micul dejun, cele mai multe dintre unităţi se rezumă strict la cazare.

Hoteluri

Hotelurile din Neos Marmaras şi zonele adiacente (Porto Carras şi Parthenonas) sunt clasificate de la L la E, majoritatea celor din categoriile superioare, puţine la număr, fiind situate în zonele Porto Carras şi Parthenonas.

Hotelul Meliton din Porto Carras

Cele trei hoteluri de categoria L, situate în Porto Carras, dispun de 657 de camere, săli de spectacole şi de conferinţe, cinema, săli de banchete, terenuri de tenis, golf, şcoală de echitaţie, cazinouri şi un port privat.

Preţul unei camere duble într-un hotel de categoria L variază, în funcţie de sezon, între 150 € şi 350 €/zi.

Hotelurile de categoria C, cele mai multe, se găsesc în Neos Marmaras şi au, în general, aspectul unor vile cu 2-3 etaje, cu 10-25 camere.

Acestea sunt aglomerate pe întreaga perioadă a sezonului estival şi, nu de puţine ori, chiar în extrasezon.

O cameră dublă într-unul din hotelurile de categoria C costă, în medie, între 40 € şi 65 €/zi.

Hotelurile de categoria D, mai puţine decât cele din categoria C, deşi asemănătoare ca aspect şi număr de camere, sunt mai ieftine, dar oferă o gamă restrânsă de facilităţi.

Multe dintre camerele de hotel de categoria B şi C sunt rezervate de agenţiile turistice în perioada sezonului, dar, adesea, primăvara şi toamna sunt disponibile la preţuri extrem de accesibile în raport cu facilităţile oferite.

Indiferent de categorie, serviciile de curăţenie şi întreţinere funcţionează ireproşabil.

Pentru lista completă a hotelurilor din Neos Marmaras, accesaţi site-ul autorităţii naţionale elene, responsabile de activitatea din turism (http://www.grhotels.gr/index.asp?p=44&LG=1).

Apartamente complet echipate

Mai convenabile ca preţ şi facilităţi decât hotelurile sunt apartamentele şi studiourile complet echipate, amplasate în hoteluri cu 2-3 etaje.

Apartamentele închiriate în regim de autogospodărire sunt preferatele familiilor alcătuite din 4-5 persoane, venite în Grecia pe cont propriu, de obicei, pentru o vacanţă cu durata mai mare de 7 zile.

Camerele duble sau triple din hotelurile obişnuite nu dispun de bucătărie, iar preţul acestora este, de regulă, mai ridicat decât al studiourilor amplasate în hotelurile cu apartamente.

Preţul mediu al unui apartament complet echipat de categoria C variază, în funcţie de perioadă, între 40 € şi 100 €/zi.

Clasificarea acestor unităţi de cazare este făcută după facilităţile oferite, ca şi în cazul hotelurilor.

În Neos Marmaras şi zonele adiacente se găsesc apartamente şi studiouri complet echipate, clasificate de la L la E.

Cele mai multe, clasate în categoria C, se situează în centrul Neos Marmaras şi pe plaja Paradisos.

Preţul mediu al unui studio complet echipat de categoria C variază, în funcţie de perioadă, între 50 € şi 75 €/zi.

Bungalouri

Aceste unităţi de cazare sunt reprezentate prin case de vacanţă cu cel mult un etaj, adăpostind cca 4-8 camere duble, studiouri sau apartamente, înconjurate de verdeaţă şi amplasate pe malul mării, unde alcătuiesc adevărate complexe estivale, dispunând de diferite facilităţi (piscină, bar, restaurant, magazine, teren de sport etc).

Majoritatea bungalourilor din Neos Marmaras sunt încadrate în categoriile B şi C.

Preţul mediu al unei camere duble în bungalourile de categoria B variază, în funcţie de perioadă, între 90 € şi 180 €/zi, echivalent cu preţul unui apartament în bungalourile de categoria C.

Camere de închiriat

Camerele de închiriat reprezintă o alternativă deloc neglijabilă la serviciile de cazare oferite de hoteluri, uzitată frecvent în perioadele de vârf sezonier de către turiştii aflaţi în tranzit sau de cei care nu obişnuiesc să-şi rezerve din timp locuri de cazare.

Camerele de închiriat pot fi uşor reperate după indicatoarele inscripţionate cu cuvintele „Rooms to let”, „Domatia” sau „Zimmer Frei”, expuse la vedere în faţa caselor.

Teoretic, închirierea acestor unităţi de cazare este strict controlată şi autorizată de guvern, iar clasificarea, în funcţie de facilităţile oferite, variază de la A la E.

Case tradiţionale

Numeroase aşezări rurale vechi din Grecia, abandonate cu câteva decenii în urmă, ca urmare a migrării populaţiei, în căutare de locuri de muncă, spre zonele din apropiere, în plină dezvoltare, sunt incluse într-un program de conservare a autenticităţii şi păstrării tradiţiilor, operat de autoritatea naţională din domeniul turismului.

Programul, care urmăreşte readucerea la viaţă a comunităţilor pe cale de dispariţie, sprijină refacerea caselor tradiţionale greceşti şi repunerea acestora în stare de funcţionare, prin instalarea de facilităţi moderne, în condiţiile prezervării stilului original.

Descoperit în anii `80 de un grup de turişti străini, care, entuziasmaţi de aspectul pitoresc al aşezării, au început să cumpere case abandonate şi să le refacă, Parthenonas este astăzi unul dintre cele mai frumoase sate montane tradiţionale din Grecia de Nord, aflat în stare de conservare.

Multe dintre casele refăcute oferă servicii de cazare, iar altele funcţionează ca restaurante sau taverne.

În funcţie de facilităţile oferite, casele tradiţionale din Parthenonas se încadrează în categoriile B şi C.

Cazarea în case tradiţionale, deşi nu tocmai ieftină, rămâne, totuşi, pentru din ce în ce mai mulţi turişti o experienţă care nu trebuie sub nici o formă ratată.

Pensiuni

Pensiunile familiale reprezintă o alternativă mai accesibilă la cazarea în hoteluri sau apartamente complet echipate, mai ales în situaţia în care contractarea serviciilor este negociată direct cu proprietarii.

Majoritatea sunt clădiri noi, cu 6-8 camere duble sau triple, dispunând, nu de puţine ori, de facilităţi similare celor oferite de hoteluri.

În perioada sezonului, multe dintre pensiunile de categoria B şi C sunt rezervate de agenţiile turistice, dar primăvara şi toamna acestea sunt disponibile la preţuri mai mult decât avantajoase comparativ cu facilităţile pe care le oferă.

Campinguri

Pentru turiştii care călătoresc pe cont propriu cu autoturismul sau motocicleta, campingurile oferă amplasamente special amenajate pentru ridicat cortul, un loc sigur de parcare şi facilităţi care includ, de regulă, pe lângă duşuri cu apă caldă, toalete igienizate, punct de alimentare cu energie electrică, maşini de spălat rufe, posibilităţi de gătit, şi un restaurant, un mic magazin de unde turiştii să se poată aproviziona, casă de schimb valutar, televiziune prin cablu, punct de prim ajutor, bungalouri de închiriat, iar, uneori, chiar şi piscină şi terenuri de sport.

O noapte de cazare în camping poate costa în perioada de vârf sezonier între 20 € şi 30 € pentru două persoane, un cort şi o maşină (camparea unei persoane 5-7 €, camparea cortului 3-5 €, camparea maşinii 5-7 €). Tarifele sunt rareori afişate în exterior. Campingurile sunt deschise în perioada mai-septembrie.

Lista completă a locurilor de campare din Grecia, cuprinzând şi campingurile din zona Neos Marmaras, poate fi accesată la adresa www.panhellenic-camping-union.gr.

În Grecia, campatul în locuri neamenajate este strict interzis. Fiţi atenţi! Poliţia locală nu glumeşte.

Recomandări

- Indiferent de opţiune (hotel, apartament, studio, cameră de închiriat etc), nu alegeţi unităţi de cazare cotate sub categoria C (2*).

- Dacă preferaţi zonele mai puţin zgomotoase, evitaţi unităţile de cazare situate pe plajă sau în zona centrală a staţiunii.

- Pentru eventuale nemulţumiri, apelaţi la Poliţia turistică (tel.: 171).

Documente necesare pe timpul vacanţei în Neos Marmaras

2009-02-04T01:44:00.000-08:00

Carte de identitate sau Paşaport valabil*;

Pentru a putea ieşi din ţară, minorii trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii: să călătorească împreună cu ambii părinţi; să călătorească împreună cu unul din părinţi, care să aibă asupra sa: declaraţia autentificată de către notar a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei sau certificatul de deces al celuilalt părinte sau hotărâre judecătorească definitivă de încredintare a copilului; să călătorească împreună cu un adult însoţitor, care să aibă asupra sa certificatul personal de cazier judiciar şi declaraţia autentificată a ambilor părinţi din care să rezulte acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei;

Permisul de conducere valabil* şi Asigurarea auto (RCA);
Cei care au maşina cumparată în leasing au nevoie de o copie a contractului de leasing şi de o procură de la firma de leasing;
Legitimaţia de student oferă turiştilor din statele membre UE dreptul la gratuitate în majoritatea muzeelor şi siturilor arheologice, şi la reduceri de 50 % pentru călătoria cu mijloacele publice de transport în Salonic şi Atena;
Asigurarea de sănătate pentru călătorie în Grecia şi Cardul European de Sănătate nu sunt obligatorii. Însă, în eventualitatea în care, pe perioada vacanţei, survin accidente sau îmbolnăviri imprevizibile, acestea garantează plata cheltuielilor medicale, farmaceutice şi de spitalizare în limita de acoperire oferită de societatea de asigurare cu care aţi încheiat contractul.

*Valabilitatea paşaportului/cărţii de identitate/permisului auto este de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul Republicii Elene.

Cum ajung în Neos Marmaras

2009-02-03T12:18:00.000-08:00

Neos Marmaras se află în Grecia de Nord, la cca 820 km sud-vest de Bucureşti şi 125 km sud-est de Salonic, în regiunea Macedonia Centrală, provincia Chalkidiki, prefectura Chalkidiki, cu capitala la Poligyros.

Puteţi ajunge acolo:

direct, cu autoturismul sau autocarul;

cu schimbare în Salonic, călătorind cu trenul sau avionul.

Cu autoturismul: preferabil, pe ruta Giurgiu-Ruse-Sofia-Kulata-Promachonas-Seres-Salonic-Nea Moudania-Psakoudia-Nikiti. Distanţa se parcurge, în funcţie de experienţa conducătorului auto şi de condiţiile de drum, în 12-15 ore. Cheltuielile de transport dus-întors se ridică la maxim 100 €/autoturism (inclusiv taxe de pod şi de drum). Călătorind împreună cu alte 2-3 persoane costurile de transport se reduc substanţial, ajungând cu până la 50% mai mici comparativ cu costurile de călătorie cu autocarul. Personal, consider că varianta de transport cu autoturismul oferă cea mai mare libertate de mişcare şi, prin acesta, posibilitatea desfăşurării călătoriei şi, totodată, a întregii vacanţe după propriul program.

Cu autocarul: pe ruta Giurgiu-Ruse-Sofia-Kulata-Promachonas-Seres-Salonic-Nea Moudania-Psakoudia-Nikiti. Distanţa se parcurge în 12-15 ore (inclusiv 3 opriri de câte 20 minute la popasurile de pe traseu). Costul transportului dus-întors este de cca 50 €/persoană, dacă se achiziţionează la pachet cu servicii de cazare, prin agenţiile de turism, sau de cca 120 €/persoană numai până în Salonic, direct prin firmele de transport autorizate. Varianta de transport cu autocarul reprezintă o alternativă, deloc de neglijat, la transportul cu autoturismul, pentru turiştii care preferă experienţa la drum lung a şoferilor profesionişti unei călătorii obositoare la volanul propriei maşini, precum şi pentru persoanele care nu dispun de un mijloc de transport.

Cu avionul: până pe Aeroportul Internaţional „Makedonia” din Salonic. Costul mediu al călătoriei variază, în funcţie de compania aeriană care efectuează zborul, între 150 € şi 400 €. Durata minimă a călătoriei este de 1 oră şi 30 minute. Aeroportul din Salonic este situat la cca 16 km sud-est de oraş, la Mikras. Până în oraş se poate ajunge cu taxiul sau cu autobuzul 78 (circulă între orele 6.00 a.m. şi 11.00 p.m. şi opreşte în Piaţa Aristotelous şi la gară). Din Salonic călătoria continuă cu un autobuz K.T.E.L. până în Neos Marmaras (durata deplasării: 1 oră şi 30 minute - 2 ore) sau taxi. Dacă aveţi proasta inspiraţie să contractaţi direct serviciile de transport ale unor companii low-cost sau să achiziţionaţi pachete de vacanţă care includ transportul cu curse charter, veţi fi mai mult ca sigur dezamăgiţi, chiar dacă serviciile de cazare şi masă oferite de agenţie vor fi de cea mai bună calitate. Pregătiţi-vă sufleteşte să pierdeţi ore întregi în aeroport, aşteptând îmbarcarea. Personal, recomand familiilor cu copii şi persoanelor în vârstă să nu recurgă la acest tip de servicii de transport.

Cu trenul: până la Salonic (durata deplasării: 17 ore). Preţul variază, în funcţie de tipul rezervării (numărul de locuri din cabină sau cuşetă) şi vârsta călătorului, între 106 € şi 157 €, la cuşetă, şi 117 € şi 226 €, la cabină. Informaţii privind orarul şi costul călătoriei găsiţi pe: www.cfr.ro/calatori. Din Salonic, călătoria continuă până în Neos Marmaras cu un autobuz K.T.E.L. (durata deplasării: 1 oră şi 30 minute - 2 ore) sau taxi. Varianta de transport cu trenul, deşi mai puţin costisitoare şi expusă la riscuri ca varianta transportului cu avionul, este în schimb mai obositoare. Totodată, întârzierile sunt mai mult decât frecvente, iar numeroase trenuri sunt anulate, determinând staţionarea neplanificată în gări. Personal nu recomand această variantă, decât celor care beneficiază de reduceri semnificative la călătoria cu trenul şi doresc să se oprească pentru câteva zile în Salonic, urmând ca de acolo să închirieze o maşină sau să ia autobuzul pentru a ajunge în Neos Marmaras.

Cea mai bună perioadă pentru vacanţă în Neos Marmaras

2009-01-30T12:54:00.000-08:00

Perioadele optime pentru petrecerea vacanţei în Neos Marmaras sunt cuprinse între începutul lunii mai şi mijlocul lunii iunie şi între sfârşitul lunii august şi mijlocul lunii septembrie, când valorile temperaturilor maxime sunt mai coborâte decât în lunile de vârf sezonier.

Personal, vă recomand perioada de debut a sezonului estival, când natura de o frumuseţe sălbatică uluitoare se dezvăluie nestingherită în întreaga sa splendoare.

Întinderea de uscat, cuprinsă între albastrul pur al mării şi verdele pădurii de pini de pe pantele Muntelui Itamos, se colorează acum în nuanţe aprinse de roşu, portocaliu şi mov, amestecate în combinaţii sofisticate, demne de invidia celui mai priceput grădinar.

Pâlcuri de maci, cactuşi înfloriţi întinşi la soare pe stâncile prăbuşite-n mare, tufe de trandafiri căţărători sălbăticiţi, flori de câmp, arbuşti răspândind un parfum ameţitor, palmieri impunători, leandrii, măslini cu trunchiul contorsionat, portocali decorativi apar acolo unde te aştepţi mai puţin, facând concurenţă neloială muşcatelor din ghivecele de lut ce împodobesc terasele caselor.

Totodată, plajele şi obiectivele turistice sunt mai puţin aglomerate, transportul public funcţionează după un program apropiat de cel normal, iar şansele de a găsi locuri bune de cazare la tarife semnificativ reduse sunt mari.

Este bine să nu vă planificaţi vacanţa în perioada Paştelui ortodox, mai ales dacă este prima călătorie pe care o faceţi în Grecia, chiar dacă ar putea părea o experienţă cel puţin incitantă.

Grecii din întreaga lume obişnuiesc să se întoarcă acasă cu prilejul acestei sărbători, astfel că preţul cazării şi al transportului creşte semnificativ.

În plus, multe muzee şi situri arheologice sunt închise.

Pe cât posibil evitaţi lunile iulie şi august (în special zilele din preajma datei de 15 august), dacă nu vă place aglomeraţia şi căldura greu suportabilă.

În lunile de vârf sezonier, Neos Marmaras găzduieşte, împreună cu Porto Carras, nu mai puţin de 20.000 de turişti/zi, majoritatea proveniţi din Germania, Marea Britanie, Ungaria, Cehia, Polonia, precum şi din ţările balcanice vecine (Bulgaria, FYROM, Serbia, România).

Acestora li se adaugă rezidenţii permanenţi din Salonic, veniţi la plajă în zilele de weekend sau pentru petrecerea concediului de odihnă.

În această perioadă, doar zonele mai înalte de pe versanţii Muntelui Itamos, rămân mai răcoroase şi mai puţin aglomerate.

Acestea sunt preferate de iubitorii de drumeţii, de biciclişti şi de turiştii care doresc să ajungă în Parthenonas, cel mai frumos sat montan tradiţional al Sithoniei, aflat în prezent în conservare.

De la jumătatea lunii septembrie temperaturile încep să scadă, iar aglomeraţia se reduce simţitor.

Dacă nu v-aţi planificat vacanţa în lunile mai sau iunie, nu întârziaţi să porniţi la drum acum.

După jumătatea lunii septembrie, multe hoteluri şi localuri se închid, iar transportul public îşi reduce programul.

În schimb, vremea mai răcoroasă este extrem de favorabilă vizitării unor obiective turistice reprezentative pentru cultura şi istoria Greciei, situate la distanţe apreciabil mai mari de Neos Marmaras (Atena, Meteora, Salonic).

Scurt istoric al aşezărilor Neos Marmaras şi Parthenonas

2009-01-29T01:51:00.000-08:00

Neos Marmaras a fost întemeiat în 1925, pe locul anticei aşezări Galepsos (Gelepsos), de un grup de refugiaţi greci proveniţi din Insula Marmaras (regiunea Propontida), revenită Turciei după primul război mondial.

Aceştia au numit teritoriul pe care s-au stabilit Neos (Noul) Marmaras, în amintirea locului de origine, pe care au fost nevoiţi să-l părăsească în august 1922.

Golful de pe coasta viitoarei aşezări Neos Marmaras, cunoscut în perioada bizantină sub numele Balabani, aparţinea din anul 1429 Mânăstirii Grigoriu din Muntele Athos.

Vechile clădiri mânăstireşti, ridicate aici în preajma anului 1905, pot fi văzute şi astăzi în partea estică a oraşului Neos Marmaras, nu departe de biserica datând din 1865, purtând hramul Adormirii Maicii Domnului.

Începând cu anii '60, când în apropiere a fost ridicat unul dintre cele mai mari complexe de vacanţă din Grecia - Porto Carras, Neos Marmaras s-a dezvoltat rapid, devenind o destinaţie turistică de renume internaţional.

Dispunând de o infrastructură extrem de bine dezvoltată, Neos Marmaras atrage în prezent, datorită frumuseţii naturale neasemuite a zonei şi serviciilor de calitate oferite, un număr impresionant de turişti din întreaga lume.

In lunile de vârf sezonier, numărul vizitatorilor din Neos Marmaras, Porto Carras şi Parthenonas ajunge şi la 20.000 într-o zi.

Parthenonas

La data întemeierii noii aşezări de pe ţărmul Mării Egee, pe pantele Muntelui Itamos, se găsea un sat cu cca 500 de locuitori, numit Parthenonas sau Parthenona, atestat documentar în secolul al XIII-lea drept domeniu mânăstiresc.

Odată cu dezvoltarea aşezării de la poalele muntelui, locuitorii cătunului Parthenonas au început să-şi părăsească treptat teritoriul, coborând spre plajă, în căutarea de locuri de muncă, şi s-au instalat în partea de vest a actualului Neos Marmaras.

În perioada 1970-1980, când turismul în zona plajei a luat amploare, satul a fost complet abandonat.

Parthenonas este astăzi una din cele mai frumoase aşezări montane în conservare, care păstrează nealterate autenticitatea arhitecturală şi tradiţiile Greciei de Nord.

Date generale despre Neos Marmaras

2009-01-27T05:57:00.000-08:00

Suprafaţa: 2,5 kmp

Localizarea: în partea de nord a Greciei, pe coasta vestică a Sithoniei – digitaţia mediană a Peninsulei Chalkidiki, scăldată de apele Mării Egee.

Impărţire administrativ-teritorială: Neos Marmaras aparţine de municipalitatea Sithonia, provincia Chalkidiki, prefectura Chalkidiki din regiunea Macedonia Centrală. Din punct de vedere administrativ, de Neos Marmaras aparţin următoarele aşezări: Agia Kyriaki, Azapiko, Galini, Imeri Elia, Kambos Grigoriou, Keramaria, Paradissos, Styladario, Parthenonas, precum şi insulele Kelyfos şi Spalathronisia.

Distanţe: 125 km de Salonic, al doilea oraş ca mărime al Greciei şi capitala regiunii Macedonia Centrală; 56 km de Poligyros, capitala prefecturii Chalkidiki; 637 km de Atena, capitala Greciei.

Date geografice: situat pe ţărmul estic al Golfului Toroneos la o altitudine medie de 22 m, Neos Marmaras se întinde spre nord şi est pe pantele deluroase ale Muntelui Itamos – cea mai importantă regiune înaltă a Sithoniei.

Faţă de linia ţărmului, orăşelul se extinde spre nord şi est pe o lăţime variind între 0,5 şi 1,5 km.

La 35 km nord-vest de Neos Marmaras se află orăşelul Nikiti, iar la 22 km sud-est municipalitatea Toroni.

De-a lungul liniei costiere aparţinând municipalităţii Sithonia, în dreptul Neos Marmaras şi la sud de acesta se găsesc câteva insule, dintre care mai importante sunt Kelyfos şi Spalathronisia.

Între Nikiti şi Toroni, întreaga coastă adăposteşte zeci de golfuri şi golfuleţe cu nisip fin sau pietriş, săpate în granite şi şisturi cristaline.

Văile din Sithonia sunt lipsite de cursuri permanente de apă şi din acest motiv, apele mării care înconjură peninsula sunt printre cele mai limpezi din Grecia.

Partea de nord-est a aşezării este deluroasă şi parţial împădurită.

De la vest spre est, pe măsura creşterii altitudinii, livezile de măslini, pomi fructiferi şi vegetaţia arboricolă abundentă sunt înlocuite de păduri de pin, fag şi stejar, care acoperă aproape în totalitate pantele Muntelui Itamos.

Linia de coastă: 20 km (incluzând toate aşezările din extravilanul Neos Marmaras).

Clima: tipic mediteraneană, cu ploi puţine, ierni scurte şi blânde şi veri călduroase şi secetoase. Cele mai coborâte temperaturi, înregistrate pe timpul iernii, se situează între valorile de 4°C şi 19°C, în timp ce valorile cele mai ridicate ale temperaturilor, pe timpul verii, variază frecvent între 23°C şi 34°C.

Ora: GMT + 2 (+ 3 vara), aceeaşi ca a României. Trecerea la ora de vară şi, respectiv, la ora de iarnă se face la aceeaşi dată cu celelalte state din UE.

Populaţia: 2.939 locuitori

Limba: greaca modernă. Limba greacă utilizată în prezent se numeşte “dimotiki” (limba populară), această formă înlocuind limba cultă (“katharevousa”), din care s-au păstrat numai unele expresii şi construcţii gramaticale.

Religia: ortodoxă (97,6%). Biserica Ortodoxă a Greciei este autocefală, dar indisolubil legată doctrinar de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole (Istanbul).

Moneda: Euro

Economia: Pescuitul, agricultura (cultura măslinului, viţei de vie, citricelor, legumelor) şi apicultura, principalele ramuri economice la nivelul anilor '80 în Neos Marmaras, sunt depăşite în prezent de activităţile şi serviciile legate de domeniul turismului, aflat într-o continuă dezvoltare.

NEOS MARMARAS - o destinaţie accesibilă de renume european

2009-01-23T01:11:00.000-08:00

Neos Marmaras este un orăşel de pe coasta vestică a Sithoniei – digitaţia mediană a peninsulei Chalkidiki, situat la 125 km sud-est de Salonic, cel de-al doilea oraş ca mărime al Greciei.

Aşezarea cu 3.000 de rezidenţi permanenţi este dispusă sub forma unui amfiteatru pe pantele vestice ale Muntelui Itamos - cea mai importantă zonă înaltă a Sithoniei ( 811 m altitudine), cu baza pe ţărmul Mării Egee.

Renumit pentru frumuseţea tulburătoare a peisajelor marine şi montane, de o puritate rar întâlnită., orăşelul, care dispune de o infrastructură turistică extrem de bine dezvoltată, găzduieşte de peste trei decenii, începând cu luna mai şi terminând cu luna octombrie, turişti din Germania, Marea Britanie, Franţa, Rusia, Serbia, Polonia şi Bulgaria, cărora încep să li se alăture din ce în ce mai mulţi români.

În perioada de vârf sezonier, numărul vizitatorilor ajunge şi la 20.000 într-o zi. Numărul include şi turiştii din Porto Carras, cel mai mare complex hotelier din Balcani, situat la 1,5 km sud-est de Neos Marmaras.

În Neos Marmaras se găsesc sute de camere de închiriat, studiouri şi apartamente, în hoteluri sau reşedinţe particulare, marketuri, magazine de suveniruri, taverne, restaurante, cafenele, baruri, cluburi, discoteci, companii de închiriat maşini, taxi, saloane de frumuseţe, farmacii, cabinete stomatologice, două bănci, poştă, un birou vamal şi sediul autorităţii portuare locale.

Pe mai bine de jumătate din lungimea ţărmului, pe care se întinde municipalitatea Neos Marmaras, cuprinzând, pe lângă orăşelul Neos Marmaras, 8 aşezări rurale, pădurea de pini coboară până aproape de mare. Golfurile şi golfuleţele cu nisip fin, săpate în stâncile de granit şi şisturi cristaline, „prelinse” din munte în apele puţin adânci ale mării, conferă liniei de coastă un aspect dantelat.

Iubitorii naturii virgine se pot bucura în voie de plajele sălbatice (Paradissos, Gregoriatiko, Koutsoupias şi Azapiko), care, datorită frumuseţii excepţionale, fac concurenţă neloială plajelor amenajate din Neos Marmaras, distinse pentru puritatea apei şi mediul curat cu „Steagul Albastru”.

Plajă se poate face şi pe insula Kelyfos, nelocuită în prezent, habitatul natural al caprelor sălbăticite, care atrage scufundătorii, amatori de fotografii subacvatice spectaculoase.

Spre sud-est, dincolo de Porto Carras, în apropierea unor porţiuni de ţărm particulare, pot fi văzute şi alte câteva grupuri de mici insule (Spalathronisia), care pot fi vizitate.

După apusul soarelui, localurile, barurile şi tavernele din centrul civic sunt luate cu asalt de mii de turişti dornici să mănânce, să bea şi să danseze greceşte până dimineaţă. Magazinele de suveniruri se umplu de clienţi, iar pe trotuarele înguste mulţimea ieşită la plimbare se revarsă în valuri.

Lipsa obiectivelor istorice din Neos Marmaras - o aşezare de nici 90 de ani vechime, este compensată de numeroase situri arheologice, arii preistorice (Toroni, Olynthos, Stagira, Akanthus, Potidea) şi monumente bizantine (mînăstirile de pe Muntele Athos), prezente pe întreg cuprinsul peninsulei Chalkidiki.

Agenţiile de turism locale organizează excursii cu durata de o zi în jurul Muntelui Athos, turul peninsulei Kassandra, plimbări cu vaporul în interiorul Golfului Toroneos, ascensiuni pe Muntele Itamos - cu vizitarea renumitului sat Parthenonas, audiţii de muzică grecească life, participarea la evenimente culturale şi religioase locale (Festivalul Agios Pantelimonas), precum şi vizita unor obiective mai îndepărtate, reprezentative pentru cultura şi civilizaţia greacă (Salonic, mânăstirile suspendate de la Meteora).

Extrem de accesibilă, sub aspect material, Neos Marmaras oferă vizitatorilor nu doar un cadru natural de o frumuseţe şi puritate rar întâlnită, ci şi o parte din spiritul Eladei, materializat într-un deosebit respect faţă de tradiţii şi o neobosită dragoste de viaţă.